Cadouri

Nu ma prea pricep la cadouri, mai ales atunci cand nu cunosc prea bine persoana careia trebuie sa-i iau unul.De fapt, niciodata nu mi-a placut sa ofer cadouri, asta pentru ca nu stiu eu ce-i place acelei persoane.Oricum, gestul conteaza.
In fine.Ieri ma plimbam cu o colega prin oras ca sa vedem ce sa-i cumparam dirigintei de 8 Martie.La un moment dat, am intrat intr-un magazin.Stiam ca acolo gasim obiecte de cristal si voiam sa vedem cam cat ar costa.Cand am intrat si eram pe punctul de a intreba vanzatoarea, am vazut-o acolo chiar pe diriginta.Sa vezi si sa nu crezi! Am ramas un timp tacute, dupa care ea ne-a intrebat ce facem.Noi i-am spus ca am venit sa ne uitam dupa niste cercei, dar ca nu ne prea plac si renuntam.Am iesit din magazin si am inceput sa radem.Am mers la un altul ca sa cumparam felicitari.
Nici in momentul de fata nu am hotarat ce sa-i cumparam.

Cu gandul spre noi orizonturi

La vara s-ar putea sa plec in Anglia.Am spus s-ar putea, caci asa am zis si data trecuta si nu s-a intamplat.
De fiecare data cand imi propun sa merg intr-un loc inedit, ma gandesc cu mult timp inainte cum va fi, iar acum imaginatia imi joaca veste:ma vad deja urcata la bordul unui avion, cu o valiza mare dupa mine.Dar dintr-o data gandul se spulbera, caci imi amintesc ca fix in acea perioada, adica la vara in luna iulie, rudele mele din Canada vin in tara.Nu as vrea sa pierd ocazia de a-i vedea, caci si asa ne intalnim foarte rar (o data la un an).Dar totusi, stau si ma gandesc, e posibil ca eu sa merg in Anglia? Adica nu stiu, in primul rand, mi se pare destul de scump: peste 1000 de euro si in al doilea rand e frica aia de necunoscut.
Vom vedea.Nu e bine sa ne facem planuri dinainte.Se spune ca o petrecere iese mult mai bine atunci cand e gandita pe loc.Am citit asta in schita lui Caragiale - "Repausul Dominical".Va sfatuiesc sa o cititi daca nu ati facut-o inca, caci sigur va veti amuza!

Spre bine!

Vineri - sfarsit de saptamana.Oboseala si-a pus amprenta de-a lungul saptamanii.
Sunt fericita, totusi, ca e soare, ca se intorc iubirile de mult uitate, care au inghetat sub patura de zapada; sunt fericita ca lumea nu mai hiberneaza si ca a inceput sa se agite pe strada; sunt fericita ca e weekend, ca pot dormi din nou pana tarziu.Si mai am inca un motiv sa fiu fericita.Ba nu, mint! Inca o mie de motive sa pot zambi.Si stii de ce?Pentru ca azi am simtit ca sunt apreciata...iar asta voiam.
Perioada asta in care primavara duce o batalie crunta cu iarna si incearca din rasputeri sa castige lupta, nu-mi prea place: pentru ca racesc si pentru ca dimineata e frig, iar dupa-masa mor de cald.Dar asta nu e un motiv ca sa nu zambesc.

Lipsa de idei

Se zice ca daca intrii in hora, trebuie sa joci.Asa si eu.I-am promis profesoarei de franceza ca am sa fac un desen, in care sa includ zece cuvinte, pe care urma sa mi le dea dansa.Astazi, stau cu foaia pe care sunt scrise cuvintele in fata, o privesc si nu-mi vine nicio idee.De fapt, am cateva idei bune, dar foarte greu de desenat.Mai degraba m-as apuca de o compunere pe franceza si mi-ar fi mult mai usor.
Anul asta a inceput sa-mi placa franceza si astazi am fost chiar si la olimpiada pe oras.Sper sa nu trec mai departe pentru ca nu sunt chiar atat de pregatita la aceasta materie.
C'est la vie!

Azi

1. Am luat o nota mica in comparatie cu adevarata mea valoare (a nu se intelege ca ma laud).
2. M-am izbit de un barbat in timp ce vorbeam la telefon si ma uitam dupa o masina.
3. Niste copii au aruncat cu un bulgare de zapada dupa mine cand mergeam acasa.
4. M-am certat cu o prietena.
5. M-am enervat pe o fata care a lasat un comentariu prostesc pe hi5.

Pentru azi imi ajunge, sper sa fiu teafara pana diseara.

Furtuna din inima mea

Si mi-am zis ca niciodata sa nu folosesc expresia "copiii din ziua de azi", dar iata ca sunt nevoita sa o fac.Nu mai e pic de bun simt, mai fratele meu!Locul meu nu e aici, acum.Nu imi gasesc locul, nu-mi place sa fiu ca ei si oricat as incerca, nu pot.Uneori mi se pare ca sunt prea serioasa pentru varsta mea, dar majoritatea invinge intotdeauna, nu?Asta inseamna ca eu sunt cea diferita, eu sunt altfel decat ei.
Stau uneori si ii privesc si vazandu-i, imi dau seama ca au pitici pe creier.Multi pitici...
Mie nu-mi place sa ranesc oameni cu cuvinte aruncate la intamplare; nu-mi place sa vorbesc aceleasi lucruri banale; nu-mi place sa rad de altii din cauza defectelor lor, cu toate ca o fac uneori, dar apoi imi pare rau.Am impresia ca lumea ma vorbeste de rau, mereu si mereu.Simt ca ceva ma strange si nu pot ridica un deget pentru a ma apara.Mi-e teama de ce vor spune.Mi-e teama sa nu-si piarda increderea in mine si sa raman fara ei.Caci oricum ar fi, ei sunt prietenii mei, iar viata mea depinde de ei.Chiar daca ma ranesc uneori, fara ei in inima mea ar fi pustiu.

Pentru ca ei imi umplu viata cu nimicuri zilnice.

Eu.

In vacanta asta mi-am propus o gramada de lucruri, legate in special de scoala si logic, nu am respectat planul.De ce? Fiindca sunt o lenesa.M-am trezit in fiecare dimineata pe la zece si am pierdut timpul, iar pe afara nu am iesit decat de vreo 3-4 ori.De ce mi se intampla tot mereu sa nu-mi tin promisiunile? De acum inainte vreau sa nu mai las pe maine ce pot face azi.Vreau.Trebuie.Pentru ca am ambit, domnule! In semestrul doi am sa pun mana pe carte si o sa fiu o eleva eminenta.Si nu o sa mai copiez.Si nu o sa mai scriu lectiile pe banca.Si nu o sa mai chiulesc cu toata clasa...


Si iata-ma!Trebuie sa suport consecintele.

Teste

Daca...

Ne intalnim adeseori cu dezamagiri sau remuscari si am observat ca avem tendinta sa mascam totul, sa ne facem nevinovati sau pur si simplu sa incercam sa dam timpul inapoi, pentru a vedea ce era daca nu se intampla astfel.Cred ca nu exista zi in care sa nu facem asta, printr-un simplu "daca", care ni se pare ca ar schimba cursul unei actiuni, insa are valoare mult prea mica, caci totul s-a incheiat in momentul respectiv."Daca faceam asa, poate ca..." - dar de ce nu ai facut? De ce te invinovatesti cand e prea tarziu? Eu cred ca nimic nu e intamplator in viata si ca cineva ne impinge sa facem diferite lucruri.Suntem ca niste roboti, programati.Ma uit pe geam si vad oameni care merg in diferite directii, cu diferite scopuri.Parca am fi intr-un joc video si cineva ne conduce, apasand doar un buton.Oare cine suntem noi, oamenii?