M-am mutat intr-o casa noua.Am avut nevoie de ceva curaj si rabdare...
Va invit si pe voi in noua mea locuinta - chiar aici - ! Vorbim acolo.
Cu prietenie, M.R. :)
sâmbătă, 10 aprilie 2010
vineri, 9 aprilie 2010
Si continuarea...
Mi-am tinut promisiunea sa nu mai vreau sa fac parte dintr-un intreg, dar nu m-am putut abtine de la jumatati de masura.Ah, cat de dulci erau clipele in care visam la ei - caci au fost mai multi, in timp - stiind prea bine ca nu-i voi avea, ca nu-i voi vrea.
Am iubit tot timpul ce mi-a cazut cu tronc, iar cel mai adesea baietii cu ochi caprui.Cu fiecare jumatate de iubire, eram convinsa ca el era baiatul perfect - simplu, glumet, cu bun simt si cu fiecare jumatate de ochi, lucrurile mi se afisau complet intoarse pe dos.Imi luam bagajul si plecam mai departe, in cautarea iubirii.Ciudat este faptul ca nu o gaseam in toiul cautarii, ci abia atunci cand faceam un popas, cand aveam ragazul necesar sa-mi trag sufletul, dupa atatea alergari desarte.
De data asta am incetat sa mai alerg si m-a gasit singura, fara vreun ajutor.
Bun venit, iubire, in casa calduroasa si primitoare a inimii mele!Te avertizez ca, de data asta, nu-mi vei mai scapa, caci tocmai am inghitit cheita de argint de la poarta inimii mele.
Am iubit tot timpul ce mi-a cazut cu tronc, iar cel mai adesea baietii cu ochi caprui.Cu fiecare jumatate de iubire, eram convinsa ca el era baiatul perfect - simplu, glumet, cu bun simt si cu fiecare jumatate de ochi, lucrurile mi se afisau complet intoarse pe dos.Imi luam bagajul si plecam mai departe, in cautarea iubirii.Ciudat este faptul ca nu o gaseam in toiul cautarii, ci abia atunci cand faceam un popas, cand aveam ragazul necesar sa-mi trag sufletul, dupa atatea alergari desarte.
De data asta am incetat sa mai alerg si m-a gasit singura, fara vreun ajutor.
Bun venit, iubire, in casa calduroasa si primitoare a inimii mele!Te avertizez ca, de data asta, nu-mi vei mai scapa, caci tocmai am inghitit cheita de argint de la poarta inimii mele.
joi, 8 aprilie 2010
Intrebari de pomina
Inca sunt confuza si habar n-am cu ce sa incep.O sumedenie de ganduri se pornesc, in mintea mea necoapta, precum o avalansa amenintatoare, ganduri ce ma apasa zi de zi, seara de seara...
Sa vorbesc despre dragoste?Poate ca ar fi prea mult pentru cineva care nu a simtit cel mai inalt si mai adanc simtamant impartasit, decat o data in viata - data care i-a pricinuit atata durere, incat nu si-a mai dorit nicio iubire.
Eram la o varsta mult prea frageda cand el si-a facut aparitia pe scena inimii mele - atat de greu de urcat - si a preluat rolul principal.Era prima oara cand simteam ca prin toata fiinta mea, prin toate venele mele, nu curge sange, ci elixir al iubirii.Ajunsesem sa cred ca el e printul din poveste, care a venit sa ma salveze; ajunsesem sa-i spun ca nu mai vazusem un baiat atat de dragut ca el si ma miram cum de iubirea imi dadea atata indrazneala...Dar nu toate povestile se bucura de un final fericit...
Intr-adevar, inca mai visez la ochii aceia caprui, ai caror sclipire faceau sa salte inima in mine si la zambetul misterios, care mi-a pricinuit atatea tristeti.Intamplarea face ca, acei doi copii care s-au iubit, candva, sa mearga, aproape unul de celalalt, pe poteca sinuoasa a vietii.
Si atunci ma intreb : "Oare el, cand ma priveste in ochi, isi mai aminteste ca noi, acum mult timp...? Daca m-a iubit cu adevarat, nu se poate sa fii uitat".
Sa vorbesc despre dragoste?Poate ca ar fi prea mult pentru cineva care nu a simtit cel mai inalt si mai adanc simtamant impartasit, decat o data in viata - data care i-a pricinuit atata durere, incat nu si-a mai dorit nicio iubire.
Eram la o varsta mult prea frageda cand el si-a facut aparitia pe scena inimii mele - atat de greu de urcat - si a preluat rolul principal.Era prima oara cand simteam ca prin toata fiinta mea, prin toate venele mele, nu curge sange, ci elixir al iubirii.Ajunsesem sa cred ca el e printul din poveste, care a venit sa ma salveze; ajunsesem sa-i spun ca nu mai vazusem un baiat atat de dragut ca el si ma miram cum de iubirea imi dadea atata indrazneala...Dar nu toate povestile se bucura de un final fericit...
Intr-adevar, inca mai visez la ochii aceia caprui, ai caror sclipire faceau sa salte inima in mine si la zambetul misterios, care mi-a pricinuit atatea tristeti.Intamplarea face ca, acei doi copii care s-au iubit, candva, sa mearga, aproape unul de celalalt, pe poteca sinuoasa a vietii.
Si atunci ma intreb : "Oare el, cand ma priveste in ochi, isi mai aminteste ca noi, acum mult timp...? Daca m-a iubit cu adevarat, nu se poate sa fii uitat".
luni, 5 aprilie 2010
Vreau doar dreptate, schimbare
De cand ma stiu, eu sunt personajul acela ce se ascunde dupa manecile celor mari; eu sunt fata aceea ce roseste la oricare vorba pe care i-o adreseaza cineva.
Eu - un cineva, cu nimic mai bun decat altii.Eu - copilul din umbra, ce ii priveste cu cea mai mare atentie pe oamenii din juru-i si incearca sa invete de la ei.EU.Mi-e frica, nu indraznesc sa spun nici macar in gand : "Da, sunt mai bun decat tine." Nu indraznesc sa ma afisez asa cum sunt eu, nu reusesc sa-mi scot masca de pe fata, de pe inima...si ma strange, ma sufoca; urlu de durere, fara sa ma auda nimeni, doar sufletul meu.
Exista oameni mici si oameni mari (si nu ma refer la inaltime); oameni mandri de realizarile lor si oameni care n-au nimic de afisat, urmarindu-i plini de invidie pe cei mai buni.
Sunt unii oameni care, desi au ajuns undeva sus, in viata, sunt timizi si, datorita emotiilor, din cand in cand pierd, iar oamenii din "umbra" au tupeul sa le ofere pe tava vorbe grele si sa le spuna ca nu sunt buni de nimic.
Timiditatea - un defect al oamenilor mari, tupeul - defectul oamenilor mici.Asa spunea Maurice Coyaud.Credeti sau nu ca avea dreptate?
Astept opiniile voastre.
Eu - un cineva, cu nimic mai bun decat altii.Eu - copilul din umbra, ce ii priveste cu cea mai mare atentie pe oamenii din juru-i si incearca sa invete de la ei.EU.Mi-e frica, nu indraznesc sa spun nici macar in gand : "Da, sunt mai bun decat tine." Nu indraznesc sa ma afisez asa cum sunt eu, nu reusesc sa-mi scot masca de pe fata, de pe inima...si ma strange, ma sufoca; urlu de durere, fara sa ma auda nimeni, doar sufletul meu.
Exista oameni mici si oameni mari (si nu ma refer la inaltime); oameni mandri de realizarile lor si oameni care n-au nimic de afisat, urmarindu-i plini de invidie pe cei mai buni.
Sunt unii oameni care, desi au ajuns undeva sus, in viata, sunt timizi si, datorita emotiilor, din cand in cand pierd, iar oamenii din "umbra" au tupeul sa le ofere pe tava vorbe grele si sa le spuna ca nu sunt buni de nimic.
Timiditatea - un defect al oamenilor mari, tupeul - defectul oamenilor mici.Asa spunea Maurice Coyaud.Credeti sau nu ca avea dreptate?
Astept opiniile voastre.
joi, 1 aprilie 2010
Sarbatori in familie
Sarbatorile ma fac sa ma gandesc mai mult la familie, la lucrurile frumoase si care conteaza.Ele sunt prilejul cel mai bun de a petrece timpul alaturi de cei dragi, de a devenii mai buni, mai apropiati.Anul acesta nu am mai simtit agitatia si atmosfera de Paste, ca in anii precedenti.Parca nimic nu ne indica faptul ca urmeaza o sarbatoare atat de importanta.Zilele erau magice in bucataria ingusta, bine luminata, alaturi de familie si cu atatea bunatati pe masa.Primul ou - cel mai rosu si cel mai ascutit - il ciocneam cu bunicul si ma amuzam copios daca ii spargeam oul.In schimb, daca imi spargea el oul mie, ma ofticam pe moment, dar bunicul avea acel ceva care ma facea mereu sa rad si incet-incet, imi trecea supararea.Dupa ce barbatii beau un paharel - caci aceasta era traditia - , ne infruptam din bucatele ce ne faceau cu ochiul: oua, branzeturi, drob si desigur, cozonacul, sa nu-l uitam!
In timpul mesei, glumele nu lipseau din meniu.Fiecare spuneam cate ceva care ii facea pe ceilalti sa rada, iar apoi, ne uitam la televizor.Eram tare fericiti, cel putin eu simteam asta, simteam ca nimic nu ne va desparti vreodata.
Profitati de aceasta sarbatoare ca sa fiti alaturi de cei dragi, la masa.Sunt o multime de oameni, care, din cauza serviciului, nu pot lua masa impreuna si isi neglijeaza apropiatii.
Iti doresc un Paste fericit, tie, cititorule!
Iubiri de mult sperate
Dragostea ne schimba, ori de cate ori se iveste de dupa acel colt intunecat, numit singuratate.
Nu cred sa existe om care sa nu fi simtit, macar o data in viata, acest sentiment ce parca iti da aripi, te inalta si, in functie de caz, te izbeste de pamant sau te ajuta sa atingi norii, sa ajungi la Dumnezeu.Caci dragostea chiar asta e - un legamant intre tine, copilul Domnului, si un altul - pe care El ii uneste; doi copii pe care El ii vrea impreuna; doua inimi care bat intr-una singura;doua picaturi de roua ce se intalnesc in drumul lor, pe o frunza; doi ochi ce vad acelasi lucru, chiar daca uneori, il interpreteaza diferit.Dragostea e peste tot.O gasesti in Soare si in Luna, modelul perfect pentru o iubire nesfarsita.Soarele - barbatul care te va iubi la nesfarsit, care te va prinde in bratele lui puternice si care te va tine la pieptul lui calduros; Luna - femeia misterioasa, eleganta si cu un farmec aparte.
Nu-i asa ca toti tanjim dupa o iubire adevarata, nesfarsita? Dar, oare, acel "el" ce ne apare in viata, cand ne asteptam cel mai putin, ne e predestinat?
Dragostea ne face, de cele mai multe ori, sa visam cu ochii deschisi la cel ce ne-a schimbat viata.Cand vine noaptea, toate gandurile se rostogolesc in mintile noastre si ne aducem aminte de persoana iubita.Ne intoarcem de pe o parte pe alta, dar pace buna.Amintirile din acea zi sunt atat de vii in mintile si inimile noastre, incat un film intreg se deruleaza in fata noastra, cand inchidem pleoapele.Un film care nu am vrea sa se sfarseasca niciodata...si adormim cu gandul la el si cu zambetul pe buze.
Nu cred sa existe om care sa nu fi simtit, macar o data in viata, acest sentiment ce parca iti da aripi, te inalta si, in functie de caz, te izbeste de pamant sau te ajuta sa atingi norii, sa ajungi la Dumnezeu.Caci dragostea chiar asta e - un legamant intre tine, copilul Domnului, si un altul - pe care El ii uneste; doi copii pe care El ii vrea impreuna; doua inimi care bat intr-una singura;doua picaturi de roua ce se intalnesc in drumul lor, pe o frunza; doi ochi ce vad acelasi lucru, chiar daca uneori, il interpreteaza diferit.Dragostea e peste tot.O gasesti in Soare si in Luna, modelul perfect pentru o iubire nesfarsita.Soarele - barbatul care te va iubi la nesfarsit, care te va prinde in bratele lui puternice si care te va tine la pieptul lui calduros; Luna - femeia misterioasa, eleganta si cu un farmec aparte.
Nu-i asa ca toti tanjim dupa o iubire adevarata, nesfarsita? Dar, oare, acel "el" ce ne apare in viata, cand ne asteptam cel mai putin, ne e predestinat?
Dragostea ne face, de cele mai multe ori, sa visam cu ochii deschisi la cel ce ne-a schimbat viata.Cand vine noaptea, toate gandurile se rostogolesc in mintile noastre si ne aducem aminte de persoana iubita.Ne intoarcem de pe o parte pe alta, dar pace buna.Amintirile din acea zi sunt atat de vii in mintile si inimile noastre, incat un film intreg se deruleaza in fata noastra, cand inchidem pleoapele.Un film care nu am vrea sa se sfarseasca niciodata...si adormim cu gandul la el si cu zambetul pe buze.
miercuri, 31 martie 2010
Un simplu click - o fapta buna! :)
Stiu ca nu mai exista oameni interesati in a-i ajuta pe cei din jurul lor, chiar si cu lucruri marunte de tot.Cu toate astea, indraznesc sa va rog sa intrati aici si sa tastati codul care va apare pe ecran.Simplu, rapid, dragut(din partea voastra).
Multumesc!
Multumesc!
duminică, 28 martie 2010
Ce e azi?
In afara faptului ca e duminica, ploua in continuu si sunt plictisita, azi e una din zilele alea cand imi dau seama ca si prietenii mei cei mai buni ma dezamagesc; ca promit multe si nu se tin de cuvant si demonstreaza ca le e greu sa dea chiar si un telefon.
Cateodata ma intreb daca exista prieteni adevarati, caci, la un moment dat, toti te dezamagesc.Ma gandesc ca, poate, in celalalt capat al lumii, un alt copil tanjeste dupa prietenia adevarata.De ce oamenii sunt atat de insensibili de la o vreme si nu isi dau seama ca, prin lucruri marunte, ii pot rani pe cei din jur?
Adolescenta e o perioada extrem de ciudata pentru mine, cu diferite experiente - mai mult sau mai putin placute - si ma gandesc ca poate eu gresesc, nu cei din jur.Poate am eu o pasa proasta azi...sau poate chiar asa e?
Stiu, am oamenii mei - oameni care ma iubesc (familia), oameni care ma indragesc pentru ceea ce sunt, oameni care ma respecta si oameni care nu simt nimic fata de mine, chiar daca ne intalnim zilnic.De ce nu incercam sa spunem un "Te iubesc!" din toata inima, fara sa ne fie rusine si chiar daca o facem rar, sa o facem in momentele in care simtim asta cu adevarat, momente pline de sensibilitate?
Nu inteleg de ce raman atatea intrebari fara raspuns.Nu mai inteleg ce e cu mine.Daca as putea, as da timpul inapoi, sa mai fiu inca o data copilul acela fara griji, care alearga plin de speranta si cu bucurie in ochi...
Azi parca toate visele se spulbera si am nevoie de cineva, acolo, mereu, care sa ma asculte.Acum regret ultimii ani pentru ca nu am stiut sa pretuiesc asa cum ar fi trebuit familia (familia - ce cuvant frumos!), care e singura ce iti ofera iubirea de care ai nevoie.Nu am stiut s-o pretuiesc, pana in momentul in care am pierdut un membru important.Oare a fost nevoie de aceasta pierdere ca sa-mi pot da seama de acest lucru?
Cateodata ma intreb daca exista prieteni adevarati, caci, la un moment dat, toti te dezamagesc.Ma gandesc ca, poate, in celalalt capat al lumii, un alt copil tanjeste dupa prietenia adevarata.De ce oamenii sunt atat de insensibili de la o vreme si nu isi dau seama ca, prin lucruri marunte, ii pot rani pe cei din jur?
Adolescenta e o perioada extrem de ciudata pentru mine, cu diferite experiente - mai mult sau mai putin placute - si ma gandesc ca poate eu gresesc, nu cei din jur.Poate am eu o pasa proasta azi...sau poate chiar asa e?
Stiu, am oamenii mei - oameni care ma iubesc (familia), oameni care ma indragesc pentru ceea ce sunt, oameni care ma respecta si oameni care nu simt nimic fata de mine, chiar daca ne intalnim zilnic.De ce nu incercam sa spunem un "Te iubesc!" din toata inima, fara sa ne fie rusine si chiar daca o facem rar, sa o facem in momentele in care simtim asta cu adevarat, momente pline de sensibilitate?
Nu inteleg de ce raman atatea intrebari fara raspuns.Nu mai inteleg ce e cu mine.Daca as putea, as da timpul inapoi, sa mai fiu inca o data copilul acela fara griji, care alearga plin de speranta si cu bucurie in ochi...
Azi parca toate visele se spulbera si am nevoie de cineva, acolo, mereu, care sa ma asculte.Acum regret ultimii ani pentru ca nu am stiut sa pretuiesc asa cum ar fi trebuit familia (familia - ce cuvant frumos!), care e singura ce iti ofera iubirea de care ai nevoie.Nu am stiut s-o pretuiesc, pana in momentul in care am pierdut un membru important.Oare a fost nevoie de aceasta pierdere ca sa-mi pot da seama de acest lucru?
joi, 25 martie 2010
Rasete si zambete de primavara
In sfarsit, a venit.Poate va intrebati "cine?".Pai, nimeni alta decat buna mea prietena (a doua pe lista celor mai buni prieteni) - primavara.
De o saptamana, zilele imi par mult mai frumoase, iar starea mea de spirit este una foarte buna, ceea ce nu se intampla destul de des.(din pacate).E deja joi...ce repede trec zilele!Tocmai am mers pana la farmacie cu tata si in drum spre casa m-am intalnit cu doi oameni.Erau doar doi oameni, veti spune, nimic altceva.Ei bine, ceva ciudat mi-a atras atentia asupra vestimentatiei lor.
Primul - un vecin de pe strada - pe o vreme atat de frumoasa, era imbracat cu o jacheta roasa de molii, cu niste pantaloni destul de scurti incat puteam sa vad sosetele groase, din lana, infipte in niste pantofi murdari.Nu m-am mirat atat de tare, caci eram obisnuita cu stilul lui si stiam ce-i poate capul...
Eram aproape de bloc, cand a trecut pe langa mine un baiat, care, presupun, se simtea foarte "mijto" in hainele acelea de firma pe care le purta.Sa va prezint cum era imbracat: pe cap avea o caciula neagra si destul de groasa, din cate am vazut, iar pe nas ii atarna o pereche de ochelari de soare.Era imbracat cu un pulover gri si niste pantaloni trei sferturi, iar cand m-am uitat cu ce era incaltat, am ramas uimita, vazand ca avea in picioare o pereche de slapi.Inteleg ca e cald, dar daca iti iei slapi de acum, ce o sa faci la vara?"Penibil!", mi-am spus, iar tatal meu, care era langa mine mi-a spus, sub forma unei glume: "Pana si barbatul dinainte era imbracat mai bine!"...
Rasete si zambete au urmat.
De o saptamana, zilele imi par mult mai frumoase, iar starea mea de spirit este una foarte buna, ceea ce nu se intampla destul de des.(din pacate).E deja joi...ce repede trec zilele!Tocmai am mers pana la farmacie cu tata si in drum spre casa m-am intalnit cu doi oameni.Erau doar doi oameni, veti spune, nimic altceva.Ei bine, ceva ciudat mi-a atras atentia asupra vestimentatiei lor.
Primul - un vecin de pe strada - pe o vreme atat de frumoasa, era imbracat cu o jacheta roasa de molii, cu niste pantaloni destul de scurti incat puteam sa vad sosetele groase, din lana, infipte in niste pantofi murdari.Nu m-am mirat atat de tare, caci eram obisnuita cu stilul lui si stiam ce-i poate capul...
Eram aproape de bloc, cand a trecut pe langa mine un baiat, care, presupun, se simtea foarte "mijto" in hainele acelea de firma pe care le purta.Sa va prezint cum era imbracat: pe cap avea o caciula neagra si destul de groasa, din cate am vazut, iar pe nas ii atarna o pereche de ochelari de soare.Era imbracat cu un pulover gri si niste pantaloni trei sferturi, iar cand m-am uitat cu ce era incaltat, am ramas uimita, vazand ca avea in picioare o pereche de slapi.Inteleg ca e cald, dar daca iti iei slapi de acum, ce o sa faci la vara?"Penibil!", mi-am spus, iar tatal meu, care era langa mine mi-a spus, sub forma unei glume: "Pana si barbatul dinainte era imbracat mai bine!"...
Rasete si zambete au urmat.
sâmbătă, 20 martie 2010
Prima mea leapsa
Am gasit o leapsa foarte faina, calatorind pe un blog, asa ca mi-am permis sa o iau si eu.Trebuie doar sa pui Winamp-ul pe shuffle, apoi sa folosesti titlul melodiei care vine la rand ca raspuns la fiecare intrebare de mai jos, chiar daca uneori nu se potriveste.
1. Cum ma simt?
Usher - Caught Up
2. O să ajung departe în viaţă?
Nelly & Tim McGraw - Over and Over
3. Cum mă văd prietenii?
Green Day - Holiday
4. Mă voi căsători vreodată?
Beverly Knight - Keep this fire burning
5. Care e povestea vieţii mele?
Eamon - Fuck it ( lol )
6. Cum era în liceu?
Lumidee - Cute boy
7. Cum pot avansa în viaţă?
Moby - Raining again
8. Care e cel mai fain lucru la prietenii tăi?
Uniting Nations - Out of touch
9. Ce se preconizează pentru weekend?
Anjali - Im In Aw (habar n-am)
10. Ce cântec te descrie cel mai bine?
Narcotic Trust - I like
11. Cum îmi merge în viaţă?
Chemical Brothers - Galvanize (wow)
12. Ce melodie îmi vor cânta la înmormântare?
Keith Urban - Days go by (trist...:D)
13. Cum mă vede restul lumii?
Akon - Lonely ( :)) mda.. )
14. Voi avea o viaţă fericită?
Backstreet Boys - Incomplete ( hmmm..)
15. Ce cred prietenii cu adevărat despre tine?
Helena Paparizou - You're my number one ( nu stiam, dar ma bucur.)
16. Sunt persoane care mă doresc în secret?
The Underdog Project - Friend :)
17. Cum să mă fericesc singur?
Audioslave - Be Yourself (asta da..)
18. Ce ar trebui să faci cu viaţa ta?
Rob Thomas - Lonely No More (ce chestie..)
Mai departe i-o dau Laviniei si oricui mai vrea sa faca "experimentul"..
Mie chiar mi-a placut!
O zi buna!
1. Cum ma simt?
Usher - Caught Up
2. O să ajung departe în viaţă?
Nelly & Tim McGraw - Over and Over
3. Cum mă văd prietenii?
Green Day - Holiday
4. Mă voi căsători vreodată?
Beverly Knight - Keep this fire burning
5. Care e povestea vieţii mele?
Eamon - Fuck it ( lol )
6. Cum era în liceu?
Lumidee - Cute boy
7. Cum pot avansa în viaţă?
Moby - Raining again
8. Care e cel mai fain lucru la prietenii tăi?
Uniting Nations - Out of touch
9. Ce se preconizează pentru weekend?
Anjali - Im In Aw (habar n-am)
10. Ce cântec te descrie cel mai bine?
Narcotic Trust - I like
11. Cum îmi merge în viaţă?
Chemical Brothers - Galvanize (wow)
12. Ce melodie îmi vor cânta la înmormântare?
Keith Urban - Days go by (trist...:D)
13. Cum mă vede restul lumii?
Akon - Lonely ( :)) mda.. )
14. Voi avea o viaţă fericită?
Backstreet Boys - Incomplete ( hmmm..)
15. Ce cred prietenii cu adevărat despre tine?
Helena Paparizou - You're my number one ( nu stiam, dar ma bucur.)
16. Sunt persoane care mă doresc în secret?
The Underdog Project - Friend :)
17. Cum să mă fericesc singur?
Audioslave - Be Yourself (asta da..)
18. Ce ar trebui să faci cu viaţa ta?
Rob Thomas - Lonely No More (ce chestie..)
Mai departe i-o dau Laviniei si oricui mai vrea sa faca "experimentul"..
Mie chiar mi-a placut!
O zi buna!
Poveste fără nume
Voiam să scriu despre noi - despre noi şi restul lumii.
Eşti ca o iluzie.Apari de fiecare dată când mă aştept mai puţin.
M-am îndrăgostit? Se prea poate...
De cine? Habar n-am...Nici măcar nu te cunosc.Îţi uit chipul la câteva secunde după ce te-am văzut.Ciudat. Dar când te văd, parcă toate amintirile se adună într-una singură.Ce se întâmplă cu mine? Mi-aduc aminte de o poză cu tine, dar am şters-o, căci credeam că mai am timp să-ţi fac alta.Se pare că n-am avut.M-am urcat în tren - pentru prima oară fără să vreau să plec - şi mi-am pus căştile la urechi.Era o noapte de vară.Cu fiecare huruit al trenului, simţeam cum mă îndepărtez.Mă uitam pe geam şi am văzut picăturile de ploaie ce se scurgeau în jos..Erau lacrimile mele ascunse de privirile oamenilor din compartiment...
Urăsc depărtarea.Urăsc că a trebuit să plec atunci.Urăsc...urăsc că ai plecat şi tu, fără să spui un cuvânt măcar.
Totul era pustiu şi înnorat când am venit.Nu mai erai acolo...Unde puteam să te caut printre atâţia oameni? Nu-mi dădusei niciun indiciu, dar a trecut vara şi am început să te uit.
Crezi că povestea s-a terminat?De fapt, povestea asta o voi purta mereu cu mine.
Început de toamnă.Într-o după-amiază în care soarele îmi mângâia pleoapele, te-am văzut din nou, pe aceeaşi stradă, dar nu eram sigură că tu erai acela.Credeam că eşti doar o iluzie, dar am descoperit că trăieşti - şi că vei trăi mereu în inima mea -
Eşti ca o iluzie.Apari de fiecare dată când mă aştept mai puţin.
M-am îndrăgostit? Se prea poate...
De cine? Habar n-am...Nici măcar nu te cunosc.Îţi uit chipul la câteva secunde după ce te-am văzut.Ciudat. Dar când te văd, parcă toate amintirile se adună într-una singură.Ce se întâmplă cu mine? Mi-aduc aminte de o poză cu tine, dar am şters-o, căci credeam că mai am timp să-ţi fac alta.Se pare că n-am avut.M-am urcat în tren - pentru prima oară fără să vreau să plec - şi mi-am pus căştile la urechi.Era o noapte de vară.Cu fiecare huruit al trenului, simţeam cum mă îndepărtez.Mă uitam pe geam şi am văzut picăturile de ploaie ce se scurgeau în jos..Erau lacrimile mele ascunse de privirile oamenilor din compartiment...
Urăsc depărtarea.Urăsc că a trebuit să plec atunci.Urăsc...urăsc că ai plecat şi tu, fără să spui un cuvânt măcar.
Totul era pustiu şi înnorat când am venit.Nu mai erai acolo...Unde puteam să te caut printre atâţia oameni? Nu-mi dădusei niciun indiciu, dar a trecut vara şi am început să te uit.
Crezi că povestea s-a terminat?De fapt, povestea asta o voi purta mereu cu mine.
Început de toamnă.Într-o după-amiază în care soarele îmi mângâia pleoapele, te-am văzut din nou, pe aceeaşi stradă, dar nu eram sigură că tu erai acela.Credeam că eşti doar o iluzie, dar am descoperit că trăieşti - şi că vei trăi mereu în inima mea -
miercuri, 17 martie 2010
Adolescenta
Este varsta propriei tale cunoasteri, varsta in care te construiesti cu putere si cu forta.Este perioada la care ne alegem drumul, iar la capatul lui, ceea ce vom primi, vom da mai departe oamenilor.
Sa nu uitam ca liceul a insemnat primul loc in care am inceput sa gandim cu adevarat.Este locul in care am invatat ca nu trebuie sa imbrancim pe nimeni pe scara vietii, fie el aflat pe ea cu un pas inainte sau cu un pas inapoi.
Ce poate sa insemne o dupa-amiaza de adolescent?
Ceva care sa n-o faca uitata, ci de neuitat.O despartire...si o regasire mai tarziu peste ani.Un scurt ramas bun peste un anotimp care tocmai ia sfarsit...intre copertile unui catalog.Un sir de clipe prelungite, una dupa alta.Un zambet preocupat, puternic si indraznet, prevestind o alta lume, care incepe cu un ritm al ei, inconfundabil.Un timp despartit de alt timp.Un alt fel de a simti si percepe lumea.
Ceva care sa n-o faca uitata, ci de neuitat.O despartire...si o regasire mai tarziu peste ani.Un scurt ramas bun peste un anotimp care tocmai ia sfarsit...intre copertile unui catalog.Un sir de clipe prelungite, una dupa alta.Un zambet preocupat, puternic si indraznet, prevestind o alta lume, care incepe cu un ritm al ei, inconfundabil.Un timp despartit de alt timp.Un alt fel de a simti si percepe lumea.
Vine o vreme cand nu te mai intreaba nimeni daca ai talent.Toti te intreaba daca ai o opera.Si singurul raspuns care mai conteaza este opera insasi.
Veti intra in viata, care va fi pentru voi prilejul atator uimiri, bucurii, al atator descoperiri marete.Veti fi partasi la viata, la sensurile si bucuriile ei.
E drumul lung in fata, ascuns sub zari si-n vreme
Ne pare scurta calea ce-n urma am lasat
Dar mergem, mergem trainic, solemni ca in poeme,
Simtind in noi cum crestem curati, neincetat.
Aceasta-i tineretea, furtuna si senin,
Betie a visarii, sfortari de zi, lucide,
Triumf de certitudini, al indoielii chin
Miraculoasa floare cununa si-o deschide.
Pagina de jurnal
7.06.1989
Azi ma uit la desene animate
Astazi ne-a apucat nostalgia la scoala si, impreuna cu un grup de colegi, am inceput pur si simplu sa vorbim despre desene animate si despre copilarie.
Cum sa nu zambesti cand iti aduci aminte de "Viata cu Louie" , "Tom si Jerry" , "Vaca si puiul" , "Popeye marinarul" , "Bugs Bunny", "Peter Pan" , "Ce-i cu Andy?" , "Fetitele Powerpuff" , "Spioanele" si multe altele?
In ceea ce ma priveste, imi amintesc ca, de fiecare data cand veneam de la gradinita, ma uitam atat de fericita la televizor, stiind ca imi vad eroii preferati..
Cel mai mult imi placeau "Printesa Sissi" si "Nils Holgerson".Cand incepeau melodiile de deschidere a amandurora eram in culmea fericirii, ca oricare alt copil.Ce mult a trecut de atunci.Aproape ca imi doresc sa mai traiesc acea perioada!
Din pacate, in ziua de azi, la televizor ruleaza o gramada de desene animate cu roboti, batai si impuscaturi, iar lumea se mira de ce copiii sunt asa de agresivi.
Cum sa nu zambesti cand iti aduci aminte de "Viata cu Louie" , "Tom si Jerry" , "Vaca si puiul" , "Popeye marinarul" , "Bugs Bunny", "Peter Pan" , "Ce-i cu Andy?" , "Fetitele Powerpuff" , "Spioanele" si multe altele?
In ceea ce ma priveste, imi amintesc ca, de fiecare data cand veneam de la gradinita, ma uitam atat de fericita la televizor, stiind ca imi vad eroii preferati..
Cel mai mult imi placeau "Printesa Sissi" si "Nils Holgerson".Cand incepeau melodiile de deschidere a amandurora eram in culmea fericirii, ca oricare alt copil.Ce mult a trecut de atunci.Aproape ca imi doresc sa mai traiesc acea perioada!
Din pacate, in ziua de azi, la televizor ruleaza o gramada de desene animate cu roboti, batai si impuscaturi, iar lumea se mira de ce copiii sunt asa de agresivi.
duminică, 14 martie 2010
Acasa...e iubirea!
Cu cativa ani in urma, am vorbit cu o femeie ce se apropia de treizeci de ani, zic eu.Tipa era plecata din tara de ceva vreme, mai precis in Italia, si venise sa-si viziteze rudele.
Am inceput sa vorbim despre strainatate.
I-am spus ca numai in situatii extreme mi-as parasi orasul sau tara, ca am unele amintiri care ma leaga de locurile natale si nu as suporta sa traiesc in alte locuri.In timp ce vorbeam, eram mandra de mine, stiam ca nimeni si nimic nu va putea sa ma intoarca din drum.Raspunsul a venit ca un fulger: "Asa gandesti acum.O sa vezi tu ca, dupa ce termini facultatea, nu o sa-ti mai doresti sa locuiesti aici, o sa vrei ceva mai bun pentru tine si o sa pleci - nu se stie unde...poate in alte tari."
Cu toate ca am contrazis-o, ceea ce mi-a spus mi-a dat de gandit, si iata, nici dupa atatia ani, nu am putut sa-mi scot din minte cuvintele ei - acele cuvinte care m-au inspaimantat, intr-un fel.Viitorul, un cuvant atat de nesigur, la care ma gandesc in fiecare zi.Oare ce imi va aduce viitorul? Oare cuvintele acelei femei se vor adeveri?Voi fi eu in stare sa-mi parasesc orasul, daramite tara?
De aici, o adevarata furtuna se dezlantuie in sufletul meu.Constiinta imi spune sa nu fac una ca asta, dar cuvintele acelea...
N-as putea trai altundeva, simt ca sunt facuta pentru o viata linistita, intr-un oras mic.
Cum sa las muntii, pe care ii privesc in fiecare dimineata pe geamul de la bucatarie?
Cum sa las in urma locurile pe unde am umblat de atatea ori?
Prietenii, familia, cerul asta albastru, toate amintirile copilariei si adolescentei?
Nu, pentru nimic in lume!
Am inceput sa vorbim despre strainatate.
I-am spus ca numai in situatii extreme mi-as parasi orasul sau tara, ca am unele amintiri care ma leaga de locurile natale si nu as suporta sa traiesc in alte locuri.In timp ce vorbeam, eram mandra de mine, stiam ca nimeni si nimic nu va putea sa ma intoarca din drum.Raspunsul a venit ca un fulger: "Asa gandesti acum.O sa vezi tu ca, dupa ce termini facultatea, nu o sa-ti mai doresti sa locuiesti aici, o sa vrei ceva mai bun pentru tine si o sa pleci - nu se stie unde...poate in alte tari."
Cu toate ca am contrazis-o, ceea ce mi-a spus mi-a dat de gandit, si iata, nici dupa atatia ani, nu am putut sa-mi scot din minte cuvintele ei - acele cuvinte care m-au inspaimantat, intr-un fel.Viitorul, un cuvant atat de nesigur, la care ma gandesc in fiecare zi.Oare ce imi va aduce viitorul? Oare cuvintele acelei femei se vor adeveri?Voi fi eu in stare sa-mi parasesc orasul, daramite tara?
De aici, o adevarata furtuna se dezlantuie in sufletul meu.Constiinta imi spune sa nu fac una ca asta, dar cuvintele acelea...
N-as putea trai altundeva, simt ca sunt facuta pentru o viata linistita, intr-un oras mic.
Cum sa las muntii, pe care ii privesc in fiecare dimineata pe geamul de la bucatarie?
Cum sa las in urma locurile pe unde am umblat de atatea ori?
Prietenii, familia, cerul asta albastru, toate amintirile copilariei si adolescentei?
Nu, pentru nimic in lume!
sâmbătă, 13 martie 2010
Mai tii minte..
..cum e cand te desparti de cineva drag si esti constient ca n-o sa mai vezi acea persoana mult timp?
..cum iti salta inima cand auzi ca mai ai zece minute la dispozitie sa termini un lucru, oricare ar fi el?
..cum te simti cand ajungi acasa, dintr-o calatorie lunga?
..cum iti salta inima cand auzi ca mai ai zece minute la dispozitie sa termini un lucru, oricare ar fi el?
..cum te simti cand ajungi acasa, dintr-o calatorie lunga?
duminică, 7 martie 2010
Locuitorii sufletului meu
Azi vreau sa vorbesc despre ei...despre prietenii mei; sau mai bine zis despre prietenele mele dragi.
Pe Lavinia o cunosc de muuulti ani, de cand eram mici.Sincer, la inceput ma scotea din sarite prin felul ei de a fi: radea de oameni, inclusiv de mine, facea glume proaste etc.In sfarsit, nu puteam sa-i inteleg comportamentul.Imi aduc aminte ca, de multe ori, cand o vedeam pe strada, ma straduiam sa ajung mai repede unde voiam sa merg sau pur si simplu, ma prefaceam ca nu o vad.Dupa asta, am cam pierdut legatura, chit ca stateam pe aceeasi strada.
Cu timpul, am inceput sa ne "redescoperim" una pe alta si mi-am dat seama cat de mult s-a schimbat si cat de asemanatoare erau trairile noastre.Incepeam s-o plac, iar bancurile ei nu mai erau atat de proaste ca la inceput.Era chiar originala!
In momentul de fata, amandoua avem o porecla comuna: Pirushka.Sa stii, cititorule, ca am o comoara langa mine (bine, bine, chiar daca uneori are piticii ei pe creier) si ca alaturi de ea, ma simt in largul meu, ii pot povesti cele mai adanci ganduri pe care le am.Multumesc!
Alexandra - o fata energica, plina de viata, ambitioasa si foarte vorbareata, dar care se aseamana cu mine in multe privinte.Va vine sa credeti ca ea e fata aceea plangacioasa din clasa a doua? (caci de atunci ne cunoastem).Mie, sincer, nu-mi vine sa cred.S-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului, dar doar de cativa ani mi-am dat seama cat tin la ea.
Ma sprijina, ma ajuta si imi sare in aparare.Oare e de ajuns?
Initial, nu am gasit nimic special la ea, dar, in clasa a saptea sau a opta, m-a cucerit cu talentul ei de actrita, modul in care ii face pe oameni sa rada.Am descoperit asta in timp ce il imita pe Dan Diaconescu.S-a strecurat incet in inima mea...si acolo va ramane mereu.
Andreea imi e verisoara.Recunosc, ne-am certat in nenumarate randuri, dar, dupa cum spune si ea, ne-am certat frumos, nu ca toata lumea.Alaturi de ea am o gramada de amintiri.As fi putut avea mai multe, dar ne desparte un drum luuung.Ea sta in Bucuresti.Oricum, ne vedem aproape in fiecare vara si va poate spune chiar si ea cate nebunii facem impreuna.Zi Andreea, am dreptate?:)
Imi place de ea pentru ca e foarte diferita fata de mine.Adica: e tupeista, n-are nicio treaba, spune lucrurilor pe nume, ma ingrijeste cand nu ma simt prea bine (mersi, mersi) si e de gasca.
Nu m-am obisnuit prea repede cu felul ei de a fi, dar acum stiu ca nu pot schimba un om.Si am mai descoperit ceva: daca doi oameni se cearta, asta nu inseamna ca nu se iubesc.
Acestia sunt locuitorii sufletului meu.Va iubesc, pe toate!
Pe Lavinia o cunosc de muuulti ani, de cand eram mici.Sincer, la inceput ma scotea din sarite prin felul ei de a fi: radea de oameni, inclusiv de mine, facea glume proaste etc.In sfarsit, nu puteam sa-i inteleg comportamentul.Imi aduc aminte ca, de multe ori, cand o vedeam pe strada, ma straduiam sa ajung mai repede unde voiam sa merg sau pur si simplu, ma prefaceam ca nu o vad.Dupa asta, am cam pierdut legatura, chit ca stateam pe aceeasi strada.
Cu timpul, am inceput sa ne "redescoperim" una pe alta si mi-am dat seama cat de mult s-a schimbat si cat de asemanatoare erau trairile noastre.Incepeam s-o plac, iar bancurile ei nu mai erau atat de proaste ca la inceput.Era chiar originala!
In momentul de fata, amandoua avem o porecla comuna: Pirushka.Sa stii, cititorule, ca am o comoara langa mine (bine, bine, chiar daca uneori are piticii ei pe creier) si ca alaturi de ea, ma simt in largul meu, ii pot povesti cele mai adanci ganduri pe care le am.Multumesc!
Alexandra - o fata energica, plina de viata, ambitioasa si foarte vorbareata, dar care se aseamana cu mine in multe privinte.Va vine sa credeti ca ea e fata aceea plangacioasa din clasa a doua? (caci de atunci ne cunoastem).Mie, sincer, nu-mi vine sa cred.S-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului, dar doar de cativa ani mi-am dat seama cat tin la ea.
Ma sprijina, ma ajuta si imi sare in aparare.Oare e de ajuns?
Initial, nu am gasit nimic special la ea, dar, in clasa a saptea sau a opta, m-a cucerit cu talentul ei de actrita, modul in care ii face pe oameni sa rada.Am descoperit asta in timp ce il imita pe Dan Diaconescu.S-a strecurat incet in inima mea...si acolo va ramane mereu.
Andreea imi e verisoara.Recunosc, ne-am certat in nenumarate randuri, dar, dupa cum spune si ea, ne-am certat frumos, nu ca toata lumea.Alaturi de ea am o gramada de amintiri.As fi putut avea mai multe, dar ne desparte un drum luuung.Ea sta in Bucuresti.Oricum, ne vedem aproape in fiecare vara si va poate spune chiar si ea cate nebunii facem impreuna.Zi Andreea, am dreptate?:)
Imi place de ea pentru ca e foarte diferita fata de mine.Adica: e tupeista, n-are nicio treaba, spune lucrurilor pe nume, ma ingrijeste cand nu ma simt prea bine (mersi, mersi) si e de gasca.
Nu m-am obisnuit prea repede cu felul ei de a fi, dar acum stiu ca nu pot schimba un om.Si am mai descoperit ceva: daca doi oameni se cearta, asta nu inseamna ca nu se iubesc.
Acestia sunt locuitorii sufletului meu.Va iubesc, pe toate!
luni, 1 martie 2010
Martie
Sarbatoarea Martisorului nu se sarbatoreste in toate colturile lumii, iar noi suntem unii din norocosii care au parte de ea, dar nu stim sa o pretuim.
Pe tarabele comerciantilor stau intinse la soare o gramada de martisoare, care mai de care mai de prost gust.Spun asta pentru ca putine sunt cele care mai amintesc cu adevarat de primavara: inimioare, stelute si alte forme inedite, care, le fac cu ochiul oamenilor naivi.Sa citez o vanzatoare de martisoare: "Hai la fata care vinde cu galeata!" sau "Hai, domnita, alege-ti tu pe care-l vrei!".
Sunt dezamagita de felul in care romanii se comporta in fata unei astfel de sarbatori, care, dupa mine, e una importanta, caci simbolizeaza intoarcerea primaverii.Oamenii sunt tot mai nepasatori, tot mai insensibili, tot mai - ma rog.Nu vreau sa continui.
Am primit cinci martisoare de la baietii din clasa, unele aruncate pe banca in scarba.De parca ar fi vreo obligatie! Ar trebui sa vina din inima.
miercuri, 24 februarie 2010
Cadouri
Nu ma prea pricep la cadouri, mai ales atunci cand nu cunosc prea bine persoana careia trebuie sa-i iau unul.De fapt, niciodata nu mi-a placut sa ofer cadouri, asta pentru ca nu stiu eu ce-i place acelei persoane.Oricum, gestul conteaza.
In fine.Ieri ma plimbam cu o colega prin oras ca sa vedem ce sa-i cumparam dirigintei de 8 Martie.La un moment dat, am intrat intr-un magazin.Stiam ca acolo gasim obiecte de cristal si voiam sa vedem cam cat ar costa.Cand am intrat si eram pe punctul de a intreba vanzatoarea, am vazut-o acolo chiar pe diriginta.Sa vezi si sa nu crezi! Am ramas un timp tacute, dupa care ea ne-a intrebat ce facem.Noi i-am spus ca am venit sa ne uitam dupa niste cercei, dar ca nu ne prea plac si renuntam.Am iesit din magazin si am inceput sa radem.Am mers la un altul ca sa cumparam felicitari.
Nici in momentul de fata nu am hotarat ce sa-i cumparam.
In fine.Ieri ma plimbam cu o colega prin oras ca sa vedem ce sa-i cumparam dirigintei de 8 Martie.La un moment dat, am intrat intr-un magazin.Stiam ca acolo gasim obiecte de cristal si voiam sa vedem cam cat ar costa.Cand am intrat si eram pe punctul de a intreba vanzatoarea, am vazut-o acolo chiar pe diriginta.Sa vezi si sa nu crezi! Am ramas un timp tacute, dupa care ea ne-a intrebat ce facem.Noi i-am spus ca am venit sa ne uitam dupa niste cercei, dar ca nu ne prea plac si renuntam.Am iesit din magazin si am inceput sa radem.Am mers la un altul ca sa cumparam felicitari.
Nici in momentul de fata nu am hotarat ce sa-i cumparam.
duminică, 21 februarie 2010
Cu gandul spre noi orizonturi
La vara s-ar putea sa plec in Anglia.Am spus s-ar putea, caci asa am zis si data trecuta si nu s-a intamplat.
De fiecare data cand imi propun sa merg intr-un loc inedit, ma gandesc cu mult timp inainte cum va fi, iar acum imaginatia imi joaca veste:ma vad deja urcata la bordul unui avion, cu o valiza mare dupa mine.Dar dintr-o data gandul se spulbera, caci imi amintesc ca fix in acea perioada, adica la vara in luna iulie, rudele mele din Canada vin in tara.Nu as vrea sa pierd ocazia de a-i vedea, caci si asa ne intalnim foarte rar (o data la un an).Dar totusi, stau si ma gandesc, e posibil ca eu sa merg in Anglia? Adica nu stiu, in primul rand, mi se pare destul de scump: peste 1000 de euro si in al doilea rand e frica aia de necunoscut.
Vom vedea.Nu e bine sa ne facem planuri dinainte.Se spune ca o petrecere iese mult mai bine atunci cand e gandita pe loc.Am citit asta in schita lui Caragiale - "Repausul Dominical".Va sfatuiesc sa o cititi daca nu ati facut-o inca, caci sigur va veti amuza!
De fiecare data cand imi propun sa merg intr-un loc inedit, ma gandesc cu mult timp inainte cum va fi, iar acum imaginatia imi joaca veste:ma vad deja urcata la bordul unui avion, cu o valiza mare dupa mine.Dar dintr-o data gandul se spulbera, caci imi amintesc ca fix in acea perioada, adica la vara in luna iulie, rudele mele din Canada vin in tara.Nu as vrea sa pierd ocazia de a-i vedea, caci si asa ne intalnim foarte rar (o data la un an).Dar totusi, stau si ma gandesc, e posibil ca eu sa merg in Anglia? Adica nu stiu, in primul rand, mi se pare destul de scump: peste 1000 de euro si in al doilea rand e frica aia de necunoscut.
Vom vedea.Nu e bine sa ne facem planuri dinainte.Se spune ca o petrecere iese mult mai bine atunci cand e gandita pe loc.Am citit asta in schita lui Caragiale - "Repausul Dominical".Va sfatuiesc sa o cititi daca nu ati facut-o inca, caci sigur va veti amuza!
vineri, 19 februarie 2010
Spre bine!
Vineri - sfarsit de saptamana.Oboseala si-a pus amprenta de-a lungul saptamanii.
Sunt fericita, totusi, ca e soare, ca se intorc iubirile de mult uitate, care au inghetat sub patura de zapada; sunt fericita ca lumea nu mai hiberneaza si ca a inceput sa se agite pe strada; sunt fericita ca e weekend, ca pot dormi din nou pana tarziu.Si mai am inca un motiv sa fiu fericita.Ba nu, mint! Inca o mie de motive sa pot zambi.Si stii de ce?Pentru ca azi am simtit ca sunt apreciata...iar asta voiam.
Perioada asta in care primavara duce o batalie crunta cu iarna si incearca din rasputeri sa castige lupta, nu-mi prea place: pentru ca racesc si pentru ca dimineata e frig, iar dupa-masa mor de cald.Dar asta nu e un motiv ca sa nu zambesc.
Sunt fericita, totusi, ca e soare, ca se intorc iubirile de mult uitate, care au inghetat sub patura de zapada; sunt fericita ca lumea nu mai hiberneaza si ca a inceput sa se agite pe strada; sunt fericita ca e weekend, ca pot dormi din nou pana tarziu.Si mai am inca un motiv sa fiu fericita.Ba nu, mint! Inca o mie de motive sa pot zambi.Si stii de ce?Pentru ca azi am simtit ca sunt apreciata...iar asta voiam.
Perioada asta in care primavara duce o batalie crunta cu iarna si incearca din rasputeri sa castige lupta, nu-mi prea place: pentru ca racesc si pentru ca dimineata e frig, iar dupa-masa mor de cald.Dar asta nu e un motiv ca sa nu zambesc.
sâmbătă, 13 februarie 2010
Lipsa de idei
Se zice ca daca intrii in hora, trebuie sa joci.Asa si eu.I-am promis profesoarei de franceza ca am sa fac un desen, in care sa includ zece cuvinte, pe care urma sa mi le dea dansa.Astazi, stau cu foaia pe care sunt scrise cuvintele in fata, o privesc si nu-mi vine nicio idee.De fapt, am cateva idei bune, dar foarte greu de desenat.Mai degraba m-as apuca de o compunere pe franceza si mi-ar fi mult mai usor.
Anul asta a inceput sa-mi placa franceza si astazi am fost chiar si la olimpiada pe oras.Sper sa nu trec mai departe pentru ca nu sunt chiar atat de pregatita la aceasta materie.
C'est la vie!
Anul asta a inceput sa-mi placa franceza si astazi am fost chiar si la olimpiada pe oras.Sper sa nu trec mai departe pentru ca nu sunt chiar atat de pregatita la aceasta materie.
C'est la vie!
marți, 9 februarie 2010
Azi
- Am luat o nota mica in comparatie cu adevarata mea valoare (a nu se intelege ca ma laud).
- M-am izbit de un barbat in timp ce vorbeam la telefon si ma uitam dupa o masina.
- Niste copii au aruncat cu un bulgare de zapada dupa mine cand mergeam acasa.
- M-am certat cu o prietena.
- M-am enervat pe o fata care a lasat un comentariu prostesc pe hi5.
Furtuna din inima mea
Si mi-am zis ca niciodata sa nu folosesc expresia "copiii din ziua de azi", dar iata ca sunt nevoita sa o fac.Nu mai e pic de bun simt, mai fratele meu!Locul meu nu e aici, acum.Nu imi gasesc locul, nu-mi place sa fiu ca ei si oricat as incerca, nu pot.Uneori mi se pare ca sunt prea serioasa pentru varsta mea, dar majoritatea invinge intotdeauna, nu?Asta inseamna ca eu sunt cea diferita, eu sunt altfel decat ei.
Stau uneori si ii privesc si vazandu-i, imi dau seama ca au pitici pe creier.Multi pitici...
Mie nu-mi place sa ranesc oameni cu cuvinte aruncate la intamplare; nu-mi place sa vorbesc aceleasi lucruri banale; nu-mi place sa rad de altii din cauza defectelor lor, cu toate ca o fac uneori, dar apoi imi pare rau.Am impresia ca lumea ma vorbeste de rau, mereu si mereu.Simt ca ceva ma strange si nu pot ridica un deget pentru a ma apara.Mi-e teama de ce vor spune.Mi-e teama sa nu-si piarda increderea in mine si sa raman fara ei.Caci oricum ar fi, ei sunt prietenii mei, iar viata mea depinde de ei.Chiar daca ma ranesc uneori, fara ei in inima mea ar fi pustiu.
Pentru ca ei imi umplu viata cu nimicuri zilnice.
Stau uneori si ii privesc si vazandu-i, imi dau seama ca au pitici pe creier.Multi pitici...
Mie nu-mi place sa ranesc oameni cu cuvinte aruncate la intamplare; nu-mi place sa vorbesc aceleasi lucruri banale; nu-mi place sa rad de altii din cauza defectelor lor, cu toate ca o fac uneori, dar apoi imi pare rau.Am impresia ca lumea ma vorbeste de rau, mereu si mereu.Simt ca ceva ma strange si nu pot ridica un deget pentru a ma apara.Mi-e teama de ce vor spune.Mi-e teama sa nu-si piarda increderea in mine si sa raman fara ei.Caci oricum ar fi, ei sunt prietenii mei, iar viata mea depinde de ei.Chiar daca ma ranesc uneori, fara ei in inima mea ar fi pustiu.
Pentru ca ei imi umplu viata cu nimicuri zilnice.
vineri, 5 februarie 2010
Eu.
In vacanta asta mi-am propus o gramada de lucruri, legate in special de scoala si logic, nu am respectat planul.De ce? Fiindca sunt o lenesa.M-am trezit in fiecare dimineata pe la zece si am pierdut timpul, iar pe afara nu am iesit decat de vreo 3-4 ori.De ce mi se intampla tot mereu sa nu-mi tin promisiunile? De acum inainte vreau sa nu mai las pe maine ce pot face azi.Vreau.Trebuie.Pentru ca am ambit, domnule! In semestrul doi am sa pun mana pe carte si o sa fiu o eleva eminenta.Si nu o sa mai copiez.Si nu o sa mai scriu lectiile pe banca.Si nu o sa mai chiulesc cu toata clasa...
Si iata-ma!Trebuie sa suport consecintele.
Si iata-ma!Trebuie sa suport consecintele.
miercuri, 3 februarie 2010
Daca...
Ne intalnim adeseori cu dezamagiri sau remuscari si am observat ca avem tendinta sa mascam totul, sa ne facem nevinovati sau pur si simplu sa incercam sa dam timpul inapoi, pentru a vedea ce era daca nu se intampla astfel.Cred ca nu exista zi in care sa nu facem asta, printr-un simplu "daca", care ni se pare ca ar schimba cursul unei actiuni, insa are valoare mult prea mica, caci totul s-a incheiat in momentul respectiv."Daca faceam asa, poate ca..." - dar de ce nu ai facut? De ce te invinovatesti cand e prea tarziu? Eu cred ca nimic nu e intamplator in viata si ca cineva ne impinge sa facem diferite lucruri.Suntem ca niste roboti, programati.Ma uit pe geam si vad oameni care merg in diferite directii, cu diferite scopuri.Parca am fi intr-un joc video si cineva ne conduce, apasand doar un buton.Oare cine suntem noi, oamenii?
vineri, 29 ianuarie 2010
Dadaism
Aseara nu aveam ce face si am incercat si eu "reteta" dadaismului.E simplu: am decupat un articol mic dintr-un ziar si am amestecat cuvintele.Ce a iesit, vedeti mai jos:o anti-poezie (sa nu intelegeti gresit, nu sunt anti-poezie!!!).
Femeile romante trecute cantec
Barbatii cochete fumul noapte
Galanti vremurile acestor parfumul
Acum este acorduri in de si
Vals dansau din de fiecare
Discoteci bucate seri aduceau
Veselie inlocuit cu aproape
Gustoase in si.
Femeile romante trecute cantec
Barbatii cochete fumul noapte
Galanti vremurile acestor parfumul
Acum este acorduri in de si
Vals dansau din de fiecare
Discoteci bucate seri aduceau
Veselie inlocuit cu aproape
Gustoase in si.
joi, 28 ianuarie 2010
Portret de familie
E doar un copil care fuge in disperare dupa mama lui, in noapte.Lumea se transforma intr-un labirint; nu mai exista copaci sau poteci: doar scarile infinite care duc spre ultimul etaj.Si alearga, alearga, iar inima ii salta mai sa-i sparga pieptul.O lacrima se iveste in coltul ochilor si ganduri negre, infioratoare, ii inunda mintea.Speranta incepe sa-si piarda culoarea.Imagini greu de imaginat ii apar in fata ochilor, imagini egale cu moartea.Gandul la o posibila pierdere a mamei il urmareste si nu ii da pace.Scarile nu se mai termina.Se aude o voce taioasa, ca o ultima suflare:"Mami...!".Si nimic mai mult.Disperarea pluteste in aer si sentimentul de sufocare, dorinta de a fugi de lume.Dar a ajuns.A ajuns copilul pana la mama lui si si-a dat seama ca totul a fost doar un vis.Nimeni nu a mai pomenit nimic despre asta, despre gandurile blestemate care ii treceau prin fata ochilor.Oare visase sau totul s-a petrecut doar in imaginatia lui? Adultii il considera doar un copil, care uita unele momente de pe o zi pe alta.Lucrurile au revenit la normal, insa o pata gri umbreste portretul familiei.Nu mai e urma de zambet.Si ii e dor de vremurile de altadata, in care putea fugi prin lumea larga doar inchizand un ochi; si cand bunicul ii pupa fruntea, plin de mandrie.Nu intelege cum s-a putut intampla asa ceva, atat de brusc si mai devreme decat trebuia.Nu intelege moartea si ce e dincolo de ea si ii e frica.E teama aceea de a-si pierde parintii si de a ramane singur pe lume.Ii e dor si nu va uita, niciodata.Va trai mereu in trecut.
A doua zi, lucrurile i se arata exact cum au fost si realizeaza ca nu a fost un vis si ca acolo, ceva lipseste.Portretul familiei e patat cu arome de mucegai, iar praful incepe sa il acopere, incet-incet.
A doua zi, lucrurile i se arata exact cum au fost si realizeaza ca nu a fost un vis si ca acolo, ceva lipseste.Portretul familiei e patat cu arome de mucegai, iar praful incepe sa il acopere, incet-incet.
luni, 25 ianuarie 2010
Prietenii, dar nu orice fel de prietenii
Am ajuns la concluzia ca e bine sa cunosti oameni si prin intermediul Internetului, iar cei care sunt cu adevarat interesati, pot da dovada de sinceritate si pot deveni niste prieteni interesanti, zic eu.Ai incercat vreodata sa tii legatura cu cineva din alt oras sau, poate, alta tara?Poate ca nu.Nici eu nu am facut acest lucru pana la un moment dat, cand m-am inscris pe un forum al unei trupe preferate si am inceput sa vorbesc cu o fata din Bucuresti, cu patru ani mai mare decat mine si care a fost tare draguta.Vorbeam in special despre prietenii.Amandoua eram dezamagite de amicii nostri, care, se dovedeau a fii de neincredere.M-a sunat pana si de ziua mea.Eram fericita si surprinsa, totodata, ca am gasit un prieten cu care se poate vorbi, cu ajutorul Internetului.
La inceput vorbeam aproape zilnic si ne sunam din cand in cand.Ea e la facultate acum.De cateva luni am inceput sa nu mai vorbim atat de des.Eu am mai sunat-o cateodata, dar ea, fiindca a trecut intr-o alta etapa a vietii, probabil ca are alte preocupari fata de mine.Nu sunt dezamagita.Chiar deloc! Eu nu o s-o uit, ci, dimpotriva, o sa o sun de fiecare data cand e ziua ei (si e foarte aproape).
Asadar, mi-a facut placere sa cunosc oameni noi si prin alte moduri, nu doar face to face.Cred ca un alt mod ar fi prin scrisori.Desi nu se mai practica in zilele noastre, ar fi ceva mai altfel, mai interesant.
La inceput vorbeam aproape zilnic si ne sunam din cand in cand.Ea e la facultate acum.De cateva luni am inceput sa nu mai vorbim atat de des.Eu am mai sunat-o cateodata, dar ea, fiindca a trecut intr-o alta etapa a vietii, probabil ca are alte preocupari fata de mine.Nu sunt dezamagita.Chiar deloc! Eu nu o s-o uit, ci, dimpotriva, o sa o sun de fiecare data cand e ziua ei (si e foarte aproape).
Asadar, mi-a facut placere sa cunosc oameni noi si prin alte moduri, nu doar face to face.Cred ca un alt mod ar fi prin scrisori.Desi nu se mai practica in zilele noastre, ar fi ceva mai altfel, mai interesant.
miercuri, 20 ianuarie 2010
Ieri, azi, maine
Stateam si ma gandeam cum zboara timpul si cum ziua de azi devine mereu ziua de ieri; cum cuvintele spuse acum un minut sfarsesc prin a face parte din trecut, sunt uitate in scurt timp.Ma gandeam apoi la copiii din ziua de azi, cum devin, in timp, adultii de maine si au, la randul lor, copii.Se intampla un lucru ciudat, iar prezentul e doar clipa asta, ce se pierde extrem de repede.
Viitorul sta sub semnul necunoscutului, iar trecutul sub cel al misterului.
Ieri am fost un copil inocent, azi sunt o adolescenta cu capul pe umeri, maine...nu stiu ce voi fi!Vom vedea.
Viitorul sta sub semnul necunoscutului, iar trecutul sub cel al misterului.
Ieri am fost un copil inocent, azi sunt o adolescenta cu capul pe umeri, maine...nu stiu ce voi fi!Vom vedea.
marți, 12 ianuarie 2010
Totul e sa crezi in semne
Credeam ca lucrurile nu au o logica si ca, la un moment dat, firul se rupe.Nu e chiar asa si sunt de parere ca unele lucruri care se intampla nu trebuie privite la modul cel mai realist.
Am avut parte de diverse intamplari, destul de ciudate, care credeam ca niciodata nu se vor petrece.Cand ma gandeam ca totul e sfarsit, aparea acea luminita de la capatul tunelului.Am invatat din lucruri marunte ca trebuie sa ai o speranta, cat de mica si pe care nu trebuie sa o pierzi niciodata.Eu, in momentul in care am pierdut-o, mi s-a intamplat acea dorinta ascunsa, care fierbea in mine de atata timp.Totul e atat de neclar uneori, iar lucrurile se intampla pe dos decat ti-ai inchipuit.
Azi mi s-a intamplat un lucru extraordinar si de acum incolo o sa repet mereu, cu zambetul pe buze: totul e permis, atunci cand ai un vis.
Am avut parte de diverse intamplari, destul de ciudate, care credeam ca niciodata nu se vor petrece.Cand ma gandeam ca totul e sfarsit, aparea acea luminita de la capatul tunelului.Am invatat din lucruri marunte ca trebuie sa ai o speranta, cat de mica si pe care nu trebuie sa o pierzi niciodata.Eu, in momentul in care am pierdut-o, mi s-a intamplat acea dorinta ascunsa, care fierbea in mine de atata timp.Totul e atat de neclar uneori, iar lucrurile se intampla pe dos decat ti-ai inchipuit.
Azi mi s-a intamplat un lucru extraordinar si de acum incolo o sa repet mereu, cu zambetul pe buze: totul e permis, atunci cand ai un vis.
vineri, 8 ianuarie 2010
Un el si o ea (sau povestea nimanui)
Hai sa mai fumam si-o ultima tigara, ca ne vedem abia la primavara.Nu vrei sa stai pe curcubeu cu mine si crezi ca daca pleci iti e mai bine.Adica, va sa zica, unde pleci? Dupa melci? Mie nu-mi plac melcii ca au cochilie si cand ma aplec, vad doar o palarie.Ma pipai pe cap si ii vin de hac.Nu-ti fie rusine, stai pe iarba langa mine.Ti-am pregatit un mic dejun sa iti ajunga pana de Craciun.
M-am aplecat sa iau un ou fiert din cos, dar am pus mana pe un mos.Eu cred ca era un spiridus si ca m-a fermecat uite acus!Avea o barba mare, ca-n poveste; a spus ca are pentru mine o proasta veste.L-am aruncat (sau poate doar am vrut), ca de aratator s-a cam tinut.Nu a vrut nicicum sa plece si i-am spus ca numar pan' la zece.Degeaba.A vrut desaga.
Am ramas fara mancare, icre, peste, niste sare..dar vai! Ce mai alai de stropi se-ndreapta catre doi ochi.A-nceput sa ploua la noi, sus si am dat comanda:toate panzele sus! O picatura mi-a cazut pe nas; m-am speriat (credeam ca e un contrabas).Ploaia asta mi-a stins tigara si din greseala, mi-a furat-o cioara.Ce intalnire reusita, alaturi de o fata ragusita! Numai hapciu, cohac-cohac, ea crede ca sunt chiar posac?
M-am aplecat sa iau un ou fiert din cos, dar am pus mana pe un mos.Eu cred ca era un spiridus si ca m-a fermecat uite acus!Avea o barba mare, ca-n poveste; a spus ca are pentru mine o proasta veste.L-am aruncat (sau poate doar am vrut), ca de aratator s-a cam tinut.Nu a vrut nicicum sa plece si i-am spus ca numar pan' la zece.Degeaba.A vrut desaga.
Am ramas fara mancare, icre, peste, niste sare..dar vai! Ce mai alai de stropi se-ndreapta catre doi ochi.A-nceput sa ploua la noi, sus si am dat comanda:toate panzele sus! O picatura mi-a cazut pe nas; m-am speriat (credeam ca e un contrabas).Ploaia asta mi-a stins tigara si din greseala, mi-a furat-o cioara.Ce intalnire reusita, alaturi de o fata ragusita! Numai hapciu, cohac-cohac, ea crede ca sunt chiar posac?
joi, 7 ianuarie 2010
De ce mai citim literatura?
Mie imi plac bibliotecile si rafturile pline de carti, dar nu vechi si prafuite!Imi plac acele carti care au o culoare vie, vesela si o imagine sugestiva pe coperta.Titlurile, de asemenea, sunt foarte importante, desi nu poti spune daca o carte e buna, luandu-te numai dupa titlu.Asa cum nu poti spune ca un om e cumsecade(de exemplu), dupa infatisare.Aparentele inseala.
Am descoperit aceasta pasiune pentru carti de aproape un an, cand, plimbandu-ma intamplator prin biblioteca scolii, am simtit ceva ce nu mai simtisem pana in acel moment:liniste sufleteasca i-as putea spune; sau poate o transpunere intr-o alta lume, o lume a necunoscutului, a irealului.
Vreau sa ma pierd printre cuvinte, printre randuri, printre pagini;vreau sa-mi afund nasul in carti si sa citesc, sa citesc, sa citesc...vreau sa ma joc cu imaginatia mea.
Mirosul de carte noua ma indeamna, de asemenea, la citit.
Dar, oare, de ce mai citim literatura?Asta e o intrebare la care pot raspunde doar cei pe care ii preocupa asa ceva.Cu toate astea, intrebarea nu e "De ce citim literatura?", ci "De ce mai citim literatura?"Nu pot raspunde la aceasta intrebare decat asa:eu mai citesc inca literatura pentru ca imi place, pentru ca simt nevoia de ceva nou, pentru ca ma atrage si nu cred ca m-as opri vreodata din citit.
Am descoperit aceasta pasiune pentru carti de aproape un an, cand, plimbandu-ma intamplator prin biblioteca scolii, am simtit ceva ce nu mai simtisem pana in acel moment:liniste sufleteasca i-as putea spune; sau poate o transpunere intr-o alta lume, o lume a necunoscutului, a irealului.
Vreau sa ma pierd printre cuvinte, printre randuri, printre pagini;vreau sa-mi afund nasul in carti si sa citesc, sa citesc, sa citesc...vreau sa ma joc cu imaginatia mea.
Mirosul de carte noua ma indeamna, de asemenea, la citit.
Dar, oare, de ce mai citim literatura?Asta e o intrebare la care pot raspunde doar cei pe care ii preocupa asa ceva.Cu toate astea, intrebarea nu e "De ce citim literatura?", ci "De ce mai citim literatura?"Nu pot raspunde la aceasta intrebare decat asa:eu mai citesc inca literatura pentru ca imi place, pentru ca simt nevoia de ceva nou, pentru ca ma atrage si nu cred ca m-as opri vreodata din citit.
duminică, 3 ianuarie 2010
La treaba cu noi!
Dupa o bine meritata vacanta de Craciun, in care ne-am deschis apetitul, ne-am rasfatat cu prajituri si cozonac, ne-am incalzit cu vin fiert si am mancat sarmalute, iata ca a venit timpul sa trecem din nou la treaba.Trebuie sa recunoastem ca vacanta a fost cam scurta si ca o saptamana in plus ar fi fost bine primita.Stiti cum se spune:ce-i frumos tine putin.Cu toate astea, ultimele clipe ale anului 2009 au fost magice, pline de suspans si voie buna.S-ar fi parut ca anul precedent nu mai voia sa ne paraseasca, insa, intr-un final, glasurile vesele ale oamenilor au strigat:trei, doi, unu, zero..La multi ani!Artificiile au inundat cerul, lumea s-a imbratisat bucuroasa, iar sampania a curs din plin.De maine, gata cu toate astea!Ne raman numai amintirile, iar noi trebuie sa ne dezmortim dupa atata distractie si mancare si sa o luam usor de la inceput.De maine revenim la zilele obisnuite si plictisitoare de scoala, la zilele agitate si pline de stres.Gata cu lenevitul si cu statul comod pe canapea, in fata televizorului.Azi e ultima zi in care ne mai putem incarca bateriile pentru o saptamana plina, asa ca nu-mi ramane decat sa va urez succes pe plan profesional!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
