Ce credeti?

M-am mutat intr-o casa noua.Am avut nevoie de ceva curaj si rabdare...
Va invit si pe voi in noua mea locuinta - chiar aici - ! Vorbim acolo.
Cu prietenie, M.R. :)

Si continuarea...

Mi-am tinut promisiunea sa nu mai vreau sa fac parte dintr-un intreg, dar nu m-am putut abtine de la jumatati de masura.Ah, cat de dulci erau clipele in care visam la ei - caci au fost mai multi, in timp - stiind prea bine ca nu-i voi avea, ca nu-i voi vrea.
Am iubit tot timpul ce mi-a cazut cu tronc, iar cel mai adesea baietii cu ochi caprui.Cu fiecare jumatate de iubire, eram convinsa ca el era baiatul perfect - simplu, glumet, cu bun simt si cu fiecare jumatate de ochi, lucrurile mi se afisau complet intoarse pe dos.Imi luam bagajul si plecam mai departe, in cautarea iubirii.Ciudat este faptul ca nu o gaseam in toiul cautarii, ci abia atunci cand faceam un popas, cand aveam ragazul necesar sa-mi trag sufletul, dupa atatea alergari desarte.
De data asta am incetat sa mai alerg si m-a gasit singura, fara vreun ajutor.
Bun venit, iubire, in casa calduroasa si primitoare a inimii mele!Te avertizez ca, de data asta, nu-mi vei mai scapa, caci tocmai am inghitit cheita de argint de la poarta inimii mele.

Intrebari de pomina

Inca sunt confuza si habar n-am cu ce sa incep.O sumedenie de ganduri se pornesc, in mintea mea necoapta, precum o avalansa amenintatoare, ganduri ce ma apasa zi de zi, seara de seara...
Sa vorbesc despre dragoste?Poate ca ar fi prea mult pentru cineva care nu a simtit cel mai inalt si mai adanc simtamant impartasit, decat o data in viata - data care i-a pricinuit atata durere, incat nu si-a mai dorit nicio iubire.
Eram la o varsta mult prea frageda cand el si-a facut aparitia pe scena inimii mele - atat de greu de urcat - si a preluat rolul principal.Era prima oara cand simteam ca prin toata fiinta mea, prin toate venele mele, nu curge sange, ci elixir al iubirii.Ajunsesem sa cred ca el e printul din poveste, care a venit sa ma salveze; ajunsesem sa-i spun ca nu mai vazusem un baiat atat de dragut ca el si ma miram cum de iubirea imi dadea atata indrazneala...Dar nu toate povestile se bucura de un final fericit...
Intr-adevar, inca mai visez la ochii aceia caprui, ai caror sclipire faceau sa salte inima in mine si la zambetul misterios, care mi-a pricinuit atatea tristeti.Intamplarea face ca, acei doi copii care s-au iubit, candva, sa mearga, aproape unul de celalalt, pe poteca sinuoasa a vietii.
Si atunci ma intreb : "Oare el, cand ma priveste in ochi, isi mai aminteste ca noi, acum mult timp...? Daca m-a iubit cu adevarat, nu se poate sa fii uitat".

Vreau doar dreptate, schimbare

De cand ma stiu, eu sunt personajul acela ce se ascunde dupa manecile celor mari; eu sunt fata aceea ce roseste la oricare vorba pe care i-o adreseaza cineva.
Eu - un cineva, cu nimic mai bun decat altii.Eu - copilul din umbra, ce ii priveste cu cea mai mare atentie pe oamenii din juru-i si incearca sa invete de la ei.EU.Mi-e frica, nu indraznesc sa spun nici macar in gand : "Da, sunt mai bun decat tine." Nu indraznesc sa ma afisez asa cum sunt eu, nu reusesc sa-mi scot masca de pe fata, de pe inima...si ma strange, ma sufoca; urlu de durere, fara sa ma auda nimeni, doar sufletul meu.
Exista oameni mici si oameni mari (si nu ma refer la inaltime); oameni mandri de realizarile lor si oameni care n-au nimic de afisat, urmarindu-i plini de invidie pe cei mai buni.
Sunt unii oameni care, desi au ajuns undeva sus, in viata, sunt timizi si, datorita emotiilor, din cand in cand pierd, iar oamenii din "umbra" au tupeul sa le ofere pe tava vorbe grele si sa le spuna ca nu sunt buni de nimic.
Timiditatea - un defect al oamenilor mari, tupeul - defectul oamenilor mici.Asa spunea Maurice Coyaud.Credeti sau nu ca avea dreptate?
Astept opiniile voastre.

Sarbatori in familie

Sarbatorile ma fac sa ma gandesc mai mult la familie, la lucrurile frumoase si care conteaza.Ele sunt prilejul cel mai bun de a petrece timpul alaturi de cei dragi, de a devenii mai buni, mai apropiati.Anul acesta nu am mai simtit agitatia si atmosfera de Paste, ca in anii precedenti.Parca nimic nu ne indica faptul ca urmeaza o sarbatoare atat de importanta.

Cand eram de-o schioapa, ma bucuram enorm cand veneau sarbatorile, caci ne adunam toata familia la masa.In fiecare an, ne asezam fiecare la locul nostru preferat si imi aduc aminte ca aveam un clopotel, cu care ii chemam pe toti la masa.
Zilele erau magice in bucataria ingusta, bine luminata, alaturi de familie si cu atatea bunatati pe masa.Primul ou - cel mai rosu si cel mai ascutit - il ciocneam cu bunicul si ma amuzam copios daca ii spargeam oul.In schimb, daca imi spargea el oul mie, ma ofticam pe moment, dar bunicul avea acel ceva care ma facea mereu sa rad si incet-incet, imi trecea supararea.Dupa ce barbatii beau un paharel - caci aceasta era traditia - , ne infruptam din bucatele ce ne faceau cu ochiul: oua, branzeturi, drob si desigur, cozonacul, sa nu-l uitam!
In timpul mesei, glumele nu lipseau din meniu.Fiecare spuneam cate ceva care ii facea pe ceilalti sa rada, iar apoi, ne uitam la televizor.Eram tare fericiti, cel putin eu simteam asta, simteam ca nimic nu ne va desparti vreodata.
Profitati de aceasta sarbatoare ca sa fiti alaturi de cei dragi, la masa.Sunt o multime de oameni, care, din cauza serviciului, nu pot lua masa impreuna si isi neglijeaza apropiatii.
Iti doresc un Paste fericit, tie, cititorule!

Iubiri de mult sperate

Dragostea ne schimba, ori de cate ori se iveste de dupa acel colt intunecat, numit singuratate.
Nu cred sa existe om care sa nu fi simtit, macar o data in viata, acest sentiment ce parca iti da aripi, te inalta si, in functie de caz, te izbeste de pamant sau te ajuta sa atingi norii, sa ajungi la Dumnezeu.Caci dragostea chiar asta e - un legamant intre tine, copilul Domnului, si un altul - pe care El ii uneste; doi copii pe care El ii vrea impreuna; doua inimi care bat intr-una singura;doua picaturi de roua ce se intalnesc in drumul lor, pe o frunza; doi ochi ce vad acelasi lucru, chiar daca uneori, il interpreteaza diferit.Dragostea e peste tot.O gasesti in Soare si in Luna, modelul perfect pentru o iubire nesfarsita.Soarele - barbatul care te va iubi la nesfarsit, care te va prinde in bratele lui puternice si care te va tine la pieptul lui calduros; Luna - femeia misterioasa, eleganta si cu un farmec aparte.
Nu-i asa ca toti tanjim dupa o iubire adevarata, nesfarsita? Dar, oare, acel "el" ce ne apare in viata, cand ne asteptam cel mai putin, ne e predestinat?
Dragostea ne face, de cele mai multe ori, sa visam cu ochii deschisi la cel ce ne-a schimbat viata.Cand vine noaptea, toate gandurile se rostogolesc in mintile noastre si ne aducem aminte de persoana iubita.Ne intoarcem de pe o parte pe alta, dar pace buna.Amintirile din acea zi sunt atat de vii in mintile si inimile noastre, incat un film intreg se deruleaza in fata noastra, cand inchidem pleoapele.Un film care nu am vrea sa se sfarseasca niciodata...si adormim cu gandul la el si cu zambetul pe buze.