Azi ma uit la desene animate

Astazi ne-a apucat nostalgia la scoala si, impreuna cu un grup de colegi, am inceput pur si simplu sa vorbim despre desene animate si despre copilarie.
Cum sa nu zambesti cand iti aduci aminte de "Viata cu Louie" , "Tom si Jerry" , "Vaca si puiul" , "Popeye marinarul" , "Bugs Bunny", "Peter Pan" , "Ce-i cu Andy?" , "Fetitele Powerpuff" , "Spioanele" si multe altele?
In ceea ce ma priveste, imi amintesc ca, de fiecare data cand veneam de la gradinita, ma uitam atat de fericita la televizor, stiind ca imi vad eroii preferati..
Cel mai mult imi placeau "Printesa Sissi" si "Nils Holgerson".Cand incepeau melodiile de deschidere a amandurora eram in culmea fericirii, ca oricare alt copil.Ce mult a trecut de atunci.Aproape ca imi doresc sa mai traiesc acea perioada!
Din pacate, in ziua de azi, la televizor ruleaza o gramada de desene animate cu roboti, batai si impuscaturi, iar lumea se mira de ce copiii sunt asa de agresivi.

Mai tii minte..

..cum e cand te desparti de cineva drag si esti constient ca n-o sa mai vezi acea persoana mult timp?
..cum iti salta inima cand auzi ca mai ai zece minute la dispozitie sa termini un lucru, oricare ar fi el?
..cum te simti cand ajungi acasa, dintr-o calatorie lunga?

Daca...

Ne intalnim adeseori cu dezamagiri sau remuscari si am observat ca avem tendinta sa mascam totul, sa ne facem nevinovati sau pur si simplu sa incercam sa dam timpul inapoi, pentru a vedea ce era daca nu se intampla astfel.Cred ca nu exista zi in care sa nu facem asta, printr-un simplu "daca", care ni se pare ca ar schimba cursul unei actiuni, insa are valoare mult prea mica, caci totul s-a incheiat in momentul respectiv."Daca faceam asa, poate ca..." - dar de ce nu ai facut? De ce te invinovatesti cand e prea tarziu? Eu cred ca nimic nu e intamplator in viata si ca cineva ne impinge sa facem diferite lucruri.Suntem ca niste roboti, programati.Ma uit pe geam si vad oameni care merg in diferite directii, cu diferite scopuri.Parca am fi intr-un joc video si cineva ne conduce, apasand doar un buton.Oare cine suntem noi, oamenii?

Ieri, azi, maine

Stateam si ma gandeam cum zboara timpul si cum ziua de azi devine mereu ziua de ieri; cum cuvintele spuse acum un minut sfarsesc prin a face parte din trecut, sunt uitate in scurt timp.Ma gandeam apoi la copiii din ziua de azi, cum devin, in timp, adultii de maine si au, la randul lor, copii.Se intampla un lucru ciudat, iar prezentul e doar clipa asta, ce se pierde extrem de repede.
Viitorul sta sub semnul necunoscutului, iar trecutul sub cel al misterului.
Ieri am fost un copil inocent, azi sunt o adolescenta cu capul pe umeri, maine...nu stiu ce voi fi!Vom vedea.