M-am mutat intr-o casa noua.Am avut nevoie de ceva curaj si rabdare...
Va invit si pe voi in noua mea locuinta - chiar aici - ! Vorbim acolo.
Cu prietenie, M.R. :)
sâmbătă, 10 aprilie 2010
vineri, 9 aprilie 2010
Si continuarea...
Mi-am tinut promisiunea sa nu mai vreau sa fac parte dintr-un intreg, dar nu m-am putut abtine de la jumatati de masura.Ah, cat de dulci erau clipele in care visam la ei - caci au fost mai multi, in timp - stiind prea bine ca nu-i voi avea, ca nu-i voi vrea.
Am iubit tot timpul ce mi-a cazut cu tronc, iar cel mai adesea baietii cu ochi caprui.Cu fiecare jumatate de iubire, eram convinsa ca el era baiatul perfect - simplu, glumet, cu bun simt si cu fiecare jumatate de ochi, lucrurile mi se afisau complet intoarse pe dos.Imi luam bagajul si plecam mai departe, in cautarea iubirii.Ciudat este faptul ca nu o gaseam in toiul cautarii, ci abia atunci cand faceam un popas, cand aveam ragazul necesar sa-mi trag sufletul, dupa atatea alergari desarte.
De data asta am incetat sa mai alerg si m-a gasit singura, fara vreun ajutor.
Bun venit, iubire, in casa calduroasa si primitoare a inimii mele!Te avertizez ca, de data asta, nu-mi vei mai scapa, caci tocmai am inghitit cheita de argint de la poarta inimii mele.
Am iubit tot timpul ce mi-a cazut cu tronc, iar cel mai adesea baietii cu ochi caprui.Cu fiecare jumatate de iubire, eram convinsa ca el era baiatul perfect - simplu, glumet, cu bun simt si cu fiecare jumatate de ochi, lucrurile mi se afisau complet intoarse pe dos.Imi luam bagajul si plecam mai departe, in cautarea iubirii.Ciudat este faptul ca nu o gaseam in toiul cautarii, ci abia atunci cand faceam un popas, cand aveam ragazul necesar sa-mi trag sufletul, dupa atatea alergari desarte.
De data asta am incetat sa mai alerg si m-a gasit singura, fara vreun ajutor.
Bun venit, iubire, in casa calduroasa si primitoare a inimii mele!Te avertizez ca, de data asta, nu-mi vei mai scapa, caci tocmai am inghitit cheita de argint de la poarta inimii mele.
joi, 8 aprilie 2010
Intrebari de pomina
Inca sunt confuza si habar n-am cu ce sa incep.O sumedenie de ganduri se pornesc, in mintea mea necoapta, precum o avalansa amenintatoare, ganduri ce ma apasa zi de zi, seara de seara...
Sa vorbesc despre dragoste?Poate ca ar fi prea mult pentru cineva care nu a simtit cel mai inalt si mai adanc simtamant impartasit, decat o data in viata - data care i-a pricinuit atata durere, incat nu si-a mai dorit nicio iubire.
Eram la o varsta mult prea frageda cand el si-a facut aparitia pe scena inimii mele - atat de greu de urcat - si a preluat rolul principal.Era prima oara cand simteam ca prin toata fiinta mea, prin toate venele mele, nu curge sange, ci elixir al iubirii.Ajunsesem sa cred ca el e printul din poveste, care a venit sa ma salveze; ajunsesem sa-i spun ca nu mai vazusem un baiat atat de dragut ca el si ma miram cum de iubirea imi dadea atata indrazneala...Dar nu toate povestile se bucura de un final fericit...
Intr-adevar, inca mai visez la ochii aceia caprui, ai caror sclipire faceau sa salte inima in mine si la zambetul misterios, care mi-a pricinuit atatea tristeti.Intamplarea face ca, acei doi copii care s-au iubit, candva, sa mearga, aproape unul de celalalt, pe poteca sinuoasa a vietii.
Si atunci ma intreb : "Oare el, cand ma priveste in ochi, isi mai aminteste ca noi, acum mult timp...? Daca m-a iubit cu adevarat, nu se poate sa fii uitat".
Sa vorbesc despre dragoste?Poate ca ar fi prea mult pentru cineva care nu a simtit cel mai inalt si mai adanc simtamant impartasit, decat o data in viata - data care i-a pricinuit atata durere, incat nu si-a mai dorit nicio iubire.
Eram la o varsta mult prea frageda cand el si-a facut aparitia pe scena inimii mele - atat de greu de urcat - si a preluat rolul principal.Era prima oara cand simteam ca prin toata fiinta mea, prin toate venele mele, nu curge sange, ci elixir al iubirii.Ajunsesem sa cred ca el e printul din poveste, care a venit sa ma salveze; ajunsesem sa-i spun ca nu mai vazusem un baiat atat de dragut ca el si ma miram cum de iubirea imi dadea atata indrazneala...Dar nu toate povestile se bucura de un final fericit...
Intr-adevar, inca mai visez la ochii aceia caprui, ai caror sclipire faceau sa salte inima in mine si la zambetul misterios, care mi-a pricinuit atatea tristeti.Intamplarea face ca, acei doi copii care s-au iubit, candva, sa mearga, aproape unul de celalalt, pe poteca sinuoasa a vietii.
Si atunci ma intreb : "Oare el, cand ma priveste in ochi, isi mai aminteste ca noi, acum mult timp...? Daca m-a iubit cu adevarat, nu se poate sa fii uitat".
luni, 5 aprilie 2010
Vreau doar dreptate, schimbare
De cand ma stiu, eu sunt personajul acela ce se ascunde dupa manecile celor mari; eu sunt fata aceea ce roseste la oricare vorba pe care i-o adreseaza cineva.
Eu - un cineva, cu nimic mai bun decat altii.Eu - copilul din umbra, ce ii priveste cu cea mai mare atentie pe oamenii din juru-i si incearca sa invete de la ei.EU.Mi-e frica, nu indraznesc sa spun nici macar in gand : "Da, sunt mai bun decat tine." Nu indraznesc sa ma afisez asa cum sunt eu, nu reusesc sa-mi scot masca de pe fata, de pe inima...si ma strange, ma sufoca; urlu de durere, fara sa ma auda nimeni, doar sufletul meu.
Exista oameni mici si oameni mari (si nu ma refer la inaltime); oameni mandri de realizarile lor si oameni care n-au nimic de afisat, urmarindu-i plini de invidie pe cei mai buni.
Sunt unii oameni care, desi au ajuns undeva sus, in viata, sunt timizi si, datorita emotiilor, din cand in cand pierd, iar oamenii din "umbra" au tupeul sa le ofere pe tava vorbe grele si sa le spuna ca nu sunt buni de nimic.
Timiditatea - un defect al oamenilor mari, tupeul - defectul oamenilor mici.Asa spunea Maurice Coyaud.Credeti sau nu ca avea dreptate?
Astept opiniile voastre.
Eu - un cineva, cu nimic mai bun decat altii.Eu - copilul din umbra, ce ii priveste cu cea mai mare atentie pe oamenii din juru-i si incearca sa invete de la ei.EU.Mi-e frica, nu indraznesc sa spun nici macar in gand : "Da, sunt mai bun decat tine." Nu indraznesc sa ma afisez asa cum sunt eu, nu reusesc sa-mi scot masca de pe fata, de pe inima...si ma strange, ma sufoca; urlu de durere, fara sa ma auda nimeni, doar sufletul meu.
Exista oameni mici si oameni mari (si nu ma refer la inaltime); oameni mandri de realizarile lor si oameni care n-au nimic de afisat, urmarindu-i plini de invidie pe cei mai buni.
Sunt unii oameni care, desi au ajuns undeva sus, in viata, sunt timizi si, datorita emotiilor, din cand in cand pierd, iar oamenii din "umbra" au tupeul sa le ofere pe tava vorbe grele si sa le spuna ca nu sunt buni de nimic.
Timiditatea - un defect al oamenilor mari, tupeul - defectul oamenilor mici.Asa spunea Maurice Coyaud.Credeti sau nu ca avea dreptate?
Astept opiniile voastre.
joi, 1 aprilie 2010
Sarbatori in familie
Sarbatorile ma fac sa ma gandesc mai mult la familie, la lucrurile frumoase si care conteaza.Ele sunt prilejul cel mai bun de a petrece timpul alaturi de cei dragi, de a devenii mai buni, mai apropiati.Anul acesta nu am mai simtit agitatia si atmosfera de Paste, ca in anii precedenti.Parca nimic nu ne indica faptul ca urmeaza o sarbatoare atat de importanta.Zilele erau magice in bucataria ingusta, bine luminata, alaturi de familie si cu atatea bunatati pe masa.Primul ou - cel mai rosu si cel mai ascutit - il ciocneam cu bunicul si ma amuzam copios daca ii spargeam oul.In schimb, daca imi spargea el oul mie, ma ofticam pe moment, dar bunicul avea acel ceva care ma facea mereu sa rad si incet-incet, imi trecea supararea.Dupa ce barbatii beau un paharel - caci aceasta era traditia - , ne infruptam din bucatele ce ne faceau cu ochiul: oua, branzeturi, drob si desigur, cozonacul, sa nu-l uitam!
In timpul mesei, glumele nu lipseau din meniu.Fiecare spuneam cate ceva care ii facea pe ceilalti sa rada, iar apoi, ne uitam la televizor.Eram tare fericiti, cel putin eu simteam asta, simteam ca nimic nu ne va desparti vreodata.
Profitati de aceasta sarbatoare ca sa fiti alaturi de cei dragi, la masa.Sunt o multime de oameni, care, din cauza serviciului, nu pot lua masa impreuna si isi neglijeaza apropiatii.
Iti doresc un Paste fericit, tie, cititorule!
Iubiri de mult sperate
Dragostea ne schimba, ori de cate ori se iveste de dupa acel colt intunecat, numit singuratate.
Nu cred sa existe om care sa nu fi simtit, macar o data in viata, acest sentiment ce parca iti da aripi, te inalta si, in functie de caz, te izbeste de pamant sau te ajuta sa atingi norii, sa ajungi la Dumnezeu.Caci dragostea chiar asta e - un legamant intre tine, copilul Domnului, si un altul - pe care El ii uneste; doi copii pe care El ii vrea impreuna; doua inimi care bat intr-una singura;doua picaturi de roua ce se intalnesc in drumul lor, pe o frunza; doi ochi ce vad acelasi lucru, chiar daca uneori, il interpreteaza diferit.Dragostea e peste tot.O gasesti in Soare si in Luna, modelul perfect pentru o iubire nesfarsita.Soarele - barbatul care te va iubi la nesfarsit, care te va prinde in bratele lui puternice si care te va tine la pieptul lui calduros; Luna - femeia misterioasa, eleganta si cu un farmec aparte.
Nu-i asa ca toti tanjim dupa o iubire adevarata, nesfarsita? Dar, oare, acel "el" ce ne apare in viata, cand ne asteptam cel mai putin, ne e predestinat?
Dragostea ne face, de cele mai multe ori, sa visam cu ochii deschisi la cel ce ne-a schimbat viata.Cand vine noaptea, toate gandurile se rostogolesc in mintile noastre si ne aducem aminte de persoana iubita.Ne intoarcem de pe o parte pe alta, dar pace buna.Amintirile din acea zi sunt atat de vii in mintile si inimile noastre, incat un film intreg se deruleaza in fata noastra, cand inchidem pleoapele.Un film care nu am vrea sa se sfarseasca niciodata...si adormim cu gandul la el si cu zambetul pe buze.
Nu cred sa existe om care sa nu fi simtit, macar o data in viata, acest sentiment ce parca iti da aripi, te inalta si, in functie de caz, te izbeste de pamant sau te ajuta sa atingi norii, sa ajungi la Dumnezeu.Caci dragostea chiar asta e - un legamant intre tine, copilul Domnului, si un altul - pe care El ii uneste; doi copii pe care El ii vrea impreuna; doua inimi care bat intr-una singura;doua picaturi de roua ce se intalnesc in drumul lor, pe o frunza; doi ochi ce vad acelasi lucru, chiar daca uneori, il interpreteaza diferit.Dragostea e peste tot.O gasesti in Soare si in Luna, modelul perfect pentru o iubire nesfarsita.Soarele - barbatul care te va iubi la nesfarsit, care te va prinde in bratele lui puternice si care te va tine la pieptul lui calduros; Luna - femeia misterioasa, eleganta si cu un farmec aparte.
Nu-i asa ca toti tanjim dupa o iubire adevarata, nesfarsita? Dar, oare, acel "el" ce ne apare in viata, cand ne asteptam cel mai putin, ne e predestinat?
Dragostea ne face, de cele mai multe ori, sa visam cu ochii deschisi la cel ce ne-a schimbat viata.Cand vine noaptea, toate gandurile se rostogolesc in mintile noastre si ne aducem aminte de persoana iubita.Ne intoarcem de pe o parte pe alta, dar pace buna.Amintirile din acea zi sunt atat de vii in mintile si inimile noastre, incat un film intreg se deruleaza in fata noastra, cand inchidem pleoapele.Un film care nu am vrea sa se sfarseasca niciodata...si adormim cu gandul la el si cu zambetul pe buze.
miercuri, 31 martie 2010
Un simplu click - o fapta buna! :)
Stiu ca nu mai exista oameni interesati in a-i ajuta pe cei din jurul lor, chiar si cu lucruri marunte de tot.Cu toate astea, indraznesc sa va rog sa intrati aici si sa tastati codul care va apare pe ecran.Simplu, rapid, dragut(din partea voastra).
Multumesc!
Multumesc!
duminică, 28 martie 2010
Ce e azi?
In afara faptului ca e duminica, ploua in continuu si sunt plictisita, azi e una din zilele alea cand imi dau seama ca si prietenii mei cei mai buni ma dezamagesc; ca promit multe si nu se tin de cuvant si demonstreaza ca le e greu sa dea chiar si un telefon.
Cateodata ma intreb daca exista prieteni adevarati, caci, la un moment dat, toti te dezamagesc.Ma gandesc ca, poate, in celalalt capat al lumii, un alt copil tanjeste dupa prietenia adevarata.De ce oamenii sunt atat de insensibili de la o vreme si nu isi dau seama ca, prin lucruri marunte, ii pot rani pe cei din jur?
Adolescenta e o perioada extrem de ciudata pentru mine, cu diferite experiente - mai mult sau mai putin placute - si ma gandesc ca poate eu gresesc, nu cei din jur.Poate am eu o pasa proasta azi...sau poate chiar asa e?
Stiu, am oamenii mei - oameni care ma iubesc (familia), oameni care ma indragesc pentru ceea ce sunt, oameni care ma respecta si oameni care nu simt nimic fata de mine, chiar daca ne intalnim zilnic.De ce nu incercam sa spunem un "Te iubesc!" din toata inima, fara sa ne fie rusine si chiar daca o facem rar, sa o facem in momentele in care simtim asta cu adevarat, momente pline de sensibilitate?
Nu inteleg de ce raman atatea intrebari fara raspuns.Nu mai inteleg ce e cu mine.Daca as putea, as da timpul inapoi, sa mai fiu inca o data copilul acela fara griji, care alearga plin de speranta si cu bucurie in ochi...
Azi parca toate visele se spulbera si am nevoie de cineva, acolo, mereu, care sa ma asculte.Acum regret ultimii ani pentru ca nu am stiut sa pretuiesc asa cum ar fi trebuit familia (familia - ce cuvant frumos!), care e singura ce iti ofera iubirea de care ai nevoie.Nu am stiut s-o pretuiesc, pana in momentul in care am pierdut un membru important.Oare a fost nevoie de aceasta pierdere ca sa-mi pot da seama de acest lucru?
Cateodata ma intreb daca exista prieteni adevarati, caci, la un moment dat, toti te dezamagesc.Ma gandesc ca, poate, in celalalt capat al lumii, un alt copil tanjeste dupa prietenia adevarata.De ce oamenii sunt atat de insensibili de la o vreme si nu isi dau seama ca, prin lucruri marunte, ii pot rani pe cei din jur?
Adolescenta e o perioada extrem de ciudata pentru mine, cu diferite experiente - mai mult sau mai putin placute - si ma gandesc ca poate eu gresesc, nu cei din jur.Poate am eu o pasa proasta azi...sau poate chiar asa e?
Stiu, am oamenii mei - oameni care ma iubesc (familia), oameni care ma indragesc pentru ceea ce sunt, oameni care ma respecta si oameni care nu simt nimic fata de mine, chiar daca ne intalnim zilnic.De ce nu incercam sa spunem un "Te iubesc!" din toata inima, fara sa ne fie rusine si chiar daca o facem rar, sa o facem in momentele in care simtim asta cu adevarat, momente pline de sensibilitate?
Nu inteleg de ce raman atatea intrebari fara raspuns.Nu mai inteleg ce e cu mine.Daca as putea, as da timpul inapoi, sa mai fiu inca o data copilul acela fara griji, care alearga plin de speranta si cu bucurie in ochi...
Azi parca toate visele se spulbera si am nevoie de cineva, acolo, mereu, care sa ma asculte.Acum regret ultimii ani pentru ca nu am stiut sa pretuiesc asa cum ar fi trebuit familia (familia - ce cuvant frumos!), care e singura ce iti ofera iubirea de care ai nevoie.Nu am stiut s-o pretuiesc, pana in momentul in care am pierdut un membru important.Oare a fost nevoie de aceasta pierdere ca sa-mi pot da seama de acest lucru?
joi, 25 martie 2010
Rasete si zambete de primavara
In sfarsit, a venit.Poate va intrebati "cine?".Pai, nimeni alta decat buna mea prietena (a doua pe lista celor mai buni prieteni) - primavara.
De o saptamana, zilele imi par mult mai frumoase, iar starea mea de spirit este una foarte buna, ceea ce nu se intampla destul de des.(din pacate).E deja joi...ce repede trec zilele!Tocmai am mers pana la farmacie cu tata si in drum spre casa m-am intalnit cu doi oameni.Erau doar doi oameni, veti spune, nimic altceva.Ei bine, ceva ciudat mi-a atras atentia asupra vestimentatiei lor.
Primul - un vecin de pe strada - pe o vreme atat de frumoasa, era imbracat cu o jacheta roasa de molii, cu niste pantaloni destul de scurti incat puteam sa vad sosetele groase, din lana, infipte in niste pantofi murdari.Nu m-am mirat atat de tare, caci eram obisnuita cu stilul lui si stiam ce-i poate capul...
Eram aproape de bloc, cand a trecut pe langa mine un baiat, care, presupun, se simtea foarte "mijto" in hainele acelea de firma pe care le purta.Sa va prezint cum era imbracat: pe cap avea o caciula neagra si destul de groasa, din cate am vazut, iar pe nas ii atarna o pereche de ochelari de soare.Era imbracat cu un pulover gri si niste pantaloni trei sferturi, iar cand m-am uitat cu ce era incaltat, am ramas uimita, vazand ca avea in picioare o pereche de slapi.Inteleg ca e cald, dar daca iti iei slapi de acum, ce o sa faci la vara?"Penibil!", mi-am spus, iar tatal meu, care era langa mine mi-a spus, sub forma unei glume: "Pana si barbatul dinainte era imbracat mai bine!"...
Rasete si zambete au urmat.
De o saptamana, zilele imi par mult mai frumoase, iar starea mea de spirit este una foarte buna, ceea ce nu se intampla destul de des.(din pacate).E deja joi...ce repede trec zilele!Tocmai am mers pana la farmacie cu tata si in drum spre casa m-am intalnit cu doi oameni.Erau doar doi oameni, veti spune, nimic altceva.Ei bine, ceva ciudat mi-a atras atentia asupra vestimentatiei lor.
Primul - un vecin de pe strada - pe o vreme atat de frumoasa, era imbracat cu o jacheta roasa de molii, cu niste pantaloni destul de scurti incat puteam sa vad sosetele groase, din lana, infipte in niste pantofi murdari.Nu m-am mirat atat de tare, caci eram obisnuita cu stilul lui si stiam ce-i poate capul...
Eram aproape de bloc, cand a trecut pe langa mine un baiat, care, presupun, se simtea foarte "mijto" in hainele acelea de firma pe care le purta.Sa va prezint cum era imbracat: pe cap avea o caciula neagra si destul de groasa, din cate am vazut, iar pe nas ii atarna o pereche de ochelari de soare.Era imbracat cu un pulover gri si niste pantaloni trei sferturi, iar cand m-am uitat cu ce era incaltat, am ramas uimita, vazand ca avea in picioare o pereche de slapi.Inteleg ca e cald, dar daca iti iei slapi de acum, ce o sa faci la vara?"Penibil!", mi-am spus, iar tatal meu, care era langa mine mi-a spus, sub forma unei glume: "Pana si barbatul dinainte era imbracat mai bine!"...
Rasete si zambete au urmat.
sâmbătă, 20 martie 2010
Prima mea leapsa
Am gasit o leapsa foarte faina, calatorind pe un blog, asa ca mi-am permis sa o iau si eu.Trebuie doar sa pui Winamp-ul pe shuffle, apoi sa folosesti titlul melodiei care vine la rand ca raspuns la fiecare intrebare de mai jos, chiar daca uneori nu se potriveste.
1. Cum ma simt?
Usher - Caught Up
2. O să ajung departe în viaţă?
Nelly & Tim McGraw - Over and Over
3. Cum mă văd prietenii?
Green Day - Holiday
4. Mă voi căsători vreodată?
Beverly Knight - Keep this fire burning
5. Care e povestea vieţii mele?
Eamon - Fuck it ( lol )
6. Cum era în liceu?
Lumidee - Cute boy
7. Cum pot avansa în viaţă?
Moby - Raining again
8. Care e cel mai fain lucru la prietenii tăi?
Uniting Nations - Out of touch
9. Ce se preconizează pentru weekend?
Anjali - Im In Aw (habar n-am)
10. Ce cântec te descrie cel mai bine?
Narcotic Trust - I like
11. Cum îmi merge în viaţă?
Chemical Brothers - Galvanize (wow)
12. Ce melodie îmi vor cânta la înmormântare?
Keith Urban - Days go by (trist...:D)
13. Cum mă vede restul lumii?
Akon - Lonely ( :)) mda.. )
14. Voi avea o viaţă fericită?
Backstreet Boys - Incomplete ( hmmm..)
15. Ce cred prietenii cu adevărat despre tine?
Helena Paparizou - You're my number one ( nu stiam, dar ma bucur.)
16. Sunt persoane care mă doresc în secret?
The Underdog Project - Friend :)
17. Cum să mă fericesc singur?
Audioslave - Be Yourself (asta da..)
18. Ce ar trebui să faci cu viaţa ta?
Rob Thomas - Lonely No More (ce chestie..)
Mai departe i-o dau Laviniei si oricui mai vrea sa faca "experimentul"..
Mie chiar mi-a placut!
O zi buna!
1. Cum ma simt?
Usher - Caught Up
2. O să ajung departe în viaţă?
Nelly & Tim McGraw - Over and Over
3. Cum mă văd prietenii?
Green Day - Holiday
4. Mă voi căsători vreodată?
Beverly Knight - Keep this fire burning
5. Care e povestea vieţii mele?
Eamon - Fuck it ( lol )
6. Cum era în liceu?
Lumidee - Cute boy
7. Cum pot avansa în viaţă?
Moby - Raining again
8. Care e cel mai fain lucru la prietenii tăi?
Uniting Nations - Out of touch
9. Ce se preconizează pentru weekend?
Anjali - Im In Aw (habar n-am)
10. Ce cântec te descrie cel mai bine?
Narcotic Trust - I like
11. Cum îmi merge în viaţă?
Chemical Brothers - Galvanize (wow)
12. Ce melodie îmi vor cânta la înmormântare?
Keith Urban - Days go by (trist...:D)
13. Cum mă vede restul lumii?
Akon - Lonely ( :)) mda.. )
14. Voi avea o viaţă fericită?
Backstreet Boys - Incomplete ( hmmm..)
15. Ce cred prietenii cu adevărat despre tine?
Helena Paparizou - You're my number one ( nu stiam, dar ma bucur.)
16. Sunt persoane care mă doresc în secret?
The Underdog Project - Friend :)
17. Cum să mă fericesc singur?
Audioslave - Be Yourself (asta da..)
18. Ce ar trebui să faci cu viaţa ta?
Rob Thomas - Lonely No More (ce chestie..)
Mai departe i-o dau Laviniei si oricui mai vrea sa faca "experimentul"..
Mie chiar mi-a placut!
O zi buna!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
