Un simplu click - o fapta buna! :)

Stiu ca nu mai exista oameni interesati in a-i ajuta pe cei din jurul lor, chiar si cu lucruri marunte de tot.Cu toate astea, indraznesc sa va rog sa intrati aici si sa tastati codul care va apare pe ecran.Simplu, rapid, dragut(din partea voastra).
Multumesc!

Ce e azi?

In afara faptului ca e duminica, ploua in continuu si sunt plictisita, azi e una din zilele alea cand imi dau seama ca si prietenii mei cei mai buni ma dezamagesc; ca promit multe si nu se tin de cuvant si demonstreaza ca le e greu sa dea chiar si un telefon.
Cateodata ma intreb daca exista prieteni adevarati, caci, la un moment dat, toti te dezamagesc.Ma gandesc ca, poate, in celalalt capat al lumii, un alt copil tanjeste dupa prietenia adevarata.De ce oamenii sunt atat de insensibili de la o vreme si nu isi dau seama ca, prin lucruri marunte, ii pot rani pe cei din jur?
Adolescenta e o perioada extrem de ciudata pentru mine, cu diferite experiente - mai mult sau mai putin placute - si ma gandesc ca poate eu gresesc, nu cei din jur.Poate am eu o pasa proasta azi...sau poate chiar asa e?
Stiu, am oamenii mei - oameni care ma iubesc (familia), oameni care ma indragesc pentru ceea ce sunt, oameni care ma respecta si oameni care nu simt nimic fata de mine, chiar daca ne intalnim zilnic.De ce nu incercam sa spunem un "Te iubesc!" din toata inima, fara sa ne fie rusine si chiar daca o facem rar, sa o facem in momentele in care simtim asta cu adevarat, momente pline de sensibilitate?
Nu inteleg de ce raman atatea intrebari fara raspuns.Nu mai inteleg ce e cu mine.Daca as putea, as da timpul inapoi, sa mai fiu inca o data copilul acela fara griji, care alearga plin de speranta si cu bucurie in ochi...
Azi parca toate visele se spulbera si am nevoie de cineva, acolo, mereu, care sa ma asculte.Acum regret ultimii ani pentru ca nu am stiut sa pretuiesc asa cum ar fi trebuit familia (familia - ce cuvant frumos!), care e singura ce iti ofera iubirea de care ai nevoie.Nu am stiut s-o pretuiesc, pana in momentul in care am pierdut un membru important.Oare a fost nevoie de aceasta pierdere ca sa-mi pot da seama de acest lucru?

Rasete si zambete de primavara

In sfarsit, a venit.Poate va intrebati "cine?".Pai, nimeni alta decat buna mea prietena (a doua pe lista celor mai buni prieteni) - primavara.
De o saptamana, zilele imi par mult mai frumoase, iar starea mea de spirit este una foarte buna, ceea ce nu se intampla destul de des.(din pacate).E deja joi...ce repede trec zilele!Tocmai am mers pana la farmacie cu tata si in drum spre casa m-am intalnit cu doi oameni.Erau doar doi oameni, veti spune, nimic altceva.Ei bine, ceva ciudat mi-a atras atentia asupra vestimentatiei lor.
Primul - un vecin de pe strada - pe o vreme atat de frumoasa, era imbracat cu o jacheta roasa de molii, cu niste pantaloni destul de scurti incat puteam sa vad sosetele groase, din lana, infipte in niste pantofi murdari.Nu m-am mirat atat de tare, caci eram obisnuita cu stilul lui si stiam ce-i poate capul...
Eram aproape de bloc, cand a trecut pe langa mine un baiat, care, presupun, se simtea foarte "mijto" in hainele acelea de firma pe care le purta.Sa va prezint cum era imbracat: pe cap avea o caciula neagra si destul de groasa, din cate am vazut, iar pe nas ii atarna o pereche de ochelari de soare.Era imbracat cu un pulover gri si niste pantaloni trei sferturi, iar cand m-am uitat cu ce era incaltat, am ramas uimita, vazand ca avea in picioare o pereche de slapi.Inteleg ca e cald, dar daca iti iei slapi de acum, ce o sa faci la vara?"Penibil!", mi-am spus, iar tatal meu, care era langa mine mi-a spus, sub forma unei glume: "Pana si barbatul dinainte era imbracat mai bine!"...
Rasete si zambete au urmat.

Prima mea leapsa

Am gasit o leapsa foarte faina, calatorind pe un blog, asa ca mi-am permis sa o iau si eu.Trebuie doar sa pui Winamp-ul pe shuffle, apoi sa folosesti titlul melodiei care vine la rand ca raspuns la fiecare intrebare de mai jos, chiar daca uneori nu se potriveste.

1. Cum ma simt?
Usher - Caught Up

2. O să ajung departe în viaţă?
Nelly & Tim McGraw - Over and Over

3. Cum mă văd prietenii?
Green Day - Holiday

4. Mă voi căsători vreodată?
Beverly Knight - Keep this fire burning

5. Care e povestea vieţii mele?
Eamon - Fuck it ( lol )

6. Cum era în liceu?
Lumidee - Cute boy

7. Cum pot avansa în viaţă?
Moby - Raining again

8. Care e cel mai fain lucru la prietenii tăi?
Uniting Nations - Out of touch

9. Ce se preconizează pentru weekend?
Anjali - Im In Aw (habar n-am)

10. Ce cântec te descrie cel mai bine?
Narcotic Trust - I like

11. Cum îmi merge în viaţă?
Chemical Brothers - Galvanize (wow)

12. Ce melodie îmi vor cânta la înmormântare?
Keith Urban - Days go by  (trist...:D)

13. Cum mă vede restul lumii?
Akon - Lonely (  :)) mda.. )

14. Voi avea o viaţă fericită?
Backstreet Boys - Incomplete ( hmmm..)

15. Ce cred prietenii cu adevărat despre tine?
Helena Paparizou - You're my number one ( nu stiam, dar ma bucur.)

16. Sunt persoane care mă doresc în secret?
The Underdog Project - Friend  :)

17. Cum să mă fericesc singur?
Audioslave - Be Yourself (asta da..)

18. Ce ar trebui să faci cu viaţa ta?
Rob Thomas - Lonely No More (ce chestie..)

Mai departe i-o dau Laviniei si oricui mai vrea sa faca "experimentul"..
Mie chiar mi-a placut!
O zi buna!

Poveste fără nume

Voiam să scriu despre noi - despre noi şi restul lumii.

Eşti ca o iluzie.Apari de fiecare dată când mă aştept mai puţin.
M-am îndrăgostit? Se prea poate...
De cine? Habar n-am...Nici măcar nu te cunosc.Îţi uit chipul la câteva secunde după ce te-am văzut.Ciudat. Dar când te văd, parcă toate amintirile se adună într-una singură.Ce se întâmplă cu mine? Mi-aduc aminte de o poză cu tine, dar am şters-o, căci credeam că mai am timp să-ţi fac alta.Se pare că n-am avut.M-am urcat în tren - pentru prima oară fără să vreau să plec - şi mi-am pus căştile la urechi.Era o noapte de vară.Cu fiecare huruit al trenului, simţeam cum mă îndepărtez.Mă uitam pe geam şi am văzut picăturile de ploaie ce se scurgeau în jos..Erau lacrimile mele ascunse de privirile oamenilor din compartiment...
Urăsc depărtarea.Urăsc că a trebuit să plec atunci.Urăsc...urăsc că ai plecat şi tu, fără să spui un cuvânt măcar.
Totul era pustiu şi înnorat când am venit.Nu mai erai acolo...Unde puteam să te caut printre atâţia oameni? Nu-mi dădusei niciun indiciu, dar a trecut vara şi am început să te uit.

Crezi că povestea s-a terminat?De fapt, povestea asta o voi purta mereu cu mine.

Început de toamnă.Într-o după-amiază în care soarele îmi mângâia pleoapele, te-am văzut din nou, pe aceeaşi stradă, dar nu eram sigură că tu erai acela.Credeam că eşti doar o iluzie, dar am descoperit că trăieşti - şi că vei trăi mereu în inima mea -

Adolescenta

Este varsta propriei tale cunoasteri, varsta in care te construiesti cu putere si cu forta.Este perioada la care ne alegem drumul, iar la capatul lui, ceea ce vom primi, vom da mai departe oamenilor.

Sa nu uitam ca liceul a insemnat primul loc in care am inceput sa gandim cu adevarat.Este locul in care am invatat ca nu trebuie sa imbrancim pe nimeni pe scara vietii, fie el aflat pe ea cu un pas inainte sau cu un pas inapoi.

Ce poate sa insemne o dupa-amiaza de adolescent?
Ceva care sa n-o faca uitata, ci de neuitat.O despartire...si o regasire mai tarziu peste ani.Un scurt ramas bun peste un anotimp care tocmai ia sfarsit...intre copertile unui catalog.Un sir de clipe prelungite, una dupa alta.Un zambet preocupat, puternic si indraznet, prevestind o alta lume, care incepe cu un ritm al ei, inconfundabil.Un timp despartit de alt timp.Un alt fel de a simti si percepe lumea.

Vine o vreme cand nu te mai intreaba nimeni daca ai talent.Toti te intreaba daca ai o opera.Si singurul raspuns care mai conteaza este opera insasi.

Veti intra in viata, care va fi pentru voi prilejul atator uimiri, bucurii, al atator descoperiri marete.Veti fi partasi la viata, la sensurile si bucuriile ei.

E drumul lung in fata, ascuns sub zari si-n vreme

Ne pare scurta calea ce-n urma am lasat

Dar mergem, mergem trainic, solemni ca in poeme,

Simtind in noi cum crestem curati, neincetat.

Aceasta-i tineretea, furtuna si senin,

Betie a visarii, sfortari de zi, lucide,

Triumf de certitudini, al indoielii chin

Miraculoasa floare cununa si-o deschide.

Pagina de jurnal

7.06.1989

Azi ma uit la desene animate

Astazi ne-a apucat nostalgia la scoala si, impreuna cu un grup de colegi, am inceput pur si simplu sa vorbim despre desene animate si despre copilarie.
Cum sa nu zambesti cand iti aduci aminte de "Viata cu Louie" , "Tom si Jerry" , "Vaca si puiul" , "Popeye marinarul" , "Bugs Bunny", "Peter Pan" , "Ce-i cu Andy?" , "Fetitele Powerpuff" , "Spioanele" si multe altele?
In ceea ce ma priveste, imi amintesc ca, de fiecare data cand veneam de la gradinita, ma uitam atat de fericita la televizor, stiind ca imi vad eroii preferati..
Cel mai mult imi placeau "Printesa Sissi" si "Nils Holgerson".Cand incepeau melodiile de deschidere a amandurora eram in culmea fericirii, ca oricare alt copil.Ce mult a trecut de atunci.Aproape ca imi doresc sa mai traiesc acea perioada!
Din pacate, in ziua de azi, la televizor ruleaza o gramada de desene animate cu roboti, batai si impuscaturi, iar lumea se mira de ce copiii sunt asa de agresivi.

Acasa...e iubirea!

Cu cativa ani in urma, am vorbit cu o femeie ce se apropia de treizeci de ani, zic eu.Tipa era plecata din tara de ceva vreme, mai precis in Italia, si venise sa-si viziteze rudele.
Am inceput sa vorbim despre strainatate.
I-am spus ca numai in situatii extreme mi-as parasi orasul sau tara, ca am unele amintiri care ma leaga de locurile natale si nu as suporta sa traiesc in alte locuri.In timp ce vorbeam, eram mandra de mine, stiam ca nimeni si nimic nu va putea sa ma intoarca din drum.Raspunsul a venit ca un fulger: "Asa gandesti acum.O sa vezi tu ca, dupa ce termini facultatea, nu o sa-ti mai doresti sa locuiesti aici, o sa vrei ceva mai bun pentru tine si o sa pleci - nu se stie unde...poate in alte tari."
Cu toate ca am contrazis-o, ceea ce mi-a spus mi-a dat de gandit, si iata, nici dupa atatia ani, nu am putut sa-mi scot din minte cuvintele ei - acele cuvinte care m-au inspaimantat, intr-un fel.Viitorul, un cuvant atat de nesigur, la care ma gandesc in fiecare zi.Oare ce imi va aduce viitorul? Oare cuvintele acelei femei se vor adeveri?Voi fi eu in stare sa-mi parasesc orasul, daramite tara?
De aici, o adevarata furtuna se dezlantuie in sufletul meu.Constiinta imi spune sa nu fac una ca asta, dar cuvintele acelea...
N-as putea trai altundeva, simt ca sunt facuta pentru o viata linistita, intr-un oras mic.
Cum sa las muntii, pe care ii privesc in fiecare dimineata pe geamul de la bucatarie?
Cum sa las in urma locurile pe unde am umblat de atatea ori?
Prietenii, familia, cerul asta albastru, toate amintirile copilariei si adolescentei?
Nu, pentru nimic in lume!

Mai tii minte..

..cum e cand te desparti de cineva drag si esti constient ca n-o sa mai vezi acea persoana mult timp?
..cum iti salta inima cand auzi ca mai ai zece minute la dispozitie sa termini un lucru, oricare ar fi el?
..cum te simti cand ajungi acasa, dintr-o calatorie lunga?

Locuitorii sufletului meu

Azi vreau sa vorbesc despre ei...despre prietenii mei; sau mai bine zis despre prietenele mele dragi.

Pe Lavinia o cunosc de muuulti ani, de cand eram mici.Sincer, la inceput ma scotea din sarite prin felul ei de a fi: radea de oameni, inclusiv de mine, facea glume proaste etc.In sfarsit, nu puteam sa-i inteleg comportamentul.Imi aduc aminte ca, de multe ori, cand o vedeam pe strada, ma straduiam sa ajung mai repede unde voiam sa merg sau pur si simplu, ma prefaceam ca nu o vad.Dupa asta, am cam pierdut legatura, chit ca stateam pe aceeasi strada.
Cu timpul, am inceput sa ne "redescoperim" una pe alta si mi-am dat seama cat de mult s-a schimbat si cat de asemanatoare erau trairile noastre.Incepeam s-o plac, iar bancurile ei nu mai erau atat de proaste ca la inceput.Era chiar originala!
In momentul de fata, amandoua avem o porecla comuna: Pirushka.Sa stii, cititorule, ca am o comoara langa mine (bine, bine, chiar daca uneori are piticii ei pe creier) si ca alaturi de ea, ma simt in largul meu, ii pot povesti cele mai adanci ganduri pe care le am.Multumesc!

Alexandra - o fata energica, plina de viata, ambitioasa si foarte vorbareata, dar care se aseamana cu mine in multe privinte.Va vine sa credeti ca ea e fata aceea plangacioasa din clasa a doua? (caci de atunci ne cunoastem).Mie, sincer, nu-mi vine sa cred.S-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului, dar doar de cativa ani mi-am dat seama cat tin la ea.
Ma sprijina, ma ajuta si imi sare in aparare.Oare e de ajuns?
Initial, nu am gasit nimic special la ea, dar, in clasa a saptea sau a opta, m-a cucerit cu talentul ei de actrita, modul in care ii face pe oameni sa rada.Am descoperit asta in timp ce il imita pe Dan Diaconescu.S-a strecurat incet in inima mea...si acolo va ramane mereu.

Andreea imi e verisoara.Recunosc, ne-am certat in nenumarate randuri, dar, dupa cum spune si ea, ne-am certat frumos, nu ca toata lumea.Alaturi de ea am o gramada de amintiri.As fi putut avea mai multe, dar ne desparte un drum luuung.Ea sta in Bucuresti.Oricum, ne vedem aproape in fiecare vara si va poate spune chiar si ea cate nebunii facem impreuna.Zi Andreea, am dreptate?:)
Imi place de ea pentru ca e foarte diferita fata de mine.Adica: e tupeista, n-are nicio treaba, spune lucrurilor pe nume, ma ingrijeste cand nu ma simt prea bine (mersi, mersi) si e de gasca.
Nu m-am obisnuit prea repede cu felul ei de a fi, dar acum stiu ca nu pot schimba un om.Si am mai descoperit ceva: daca doi oameni se cearta, asta nu inseamna ca nu se iubesc.

Acestia sunt locuitorii sufletului meu.Va iubesc, pe toate!

Martie

Sarbatoarea Martisorului nu se sarbatoreste in toate colturile lumii, iar noi suntem unii din norocosii care au parte de ea, dar nu stim sa o pretuim.

Pe tarabele comerciantilor stau intinse la soare o gramada de martisoare, care mai de care mai de prost gust.Spun asta pentru ca putine sunt cele care mai amintesc cu adevarat de primavara: inimioare, stelute si alte forme inedite, care, le fac cu ochiul oamenilor naivi.Sa citez o vanzatoare de martisoare: "Hai la fata care vinde cu galeata!" sau "Hai, domnita, alege-ti tu pe care-l vrei!".

Sunt dezamagita de felul in care romanii se comporta in fata unei astfel de sarbatori, care, dupa mine, e una importanta, caci simbolizeaza intoarcerea primaverii.Oamenii sunt tot mai nepasatori, tot mai insensibili, tot mai - ma rog.Nu vreau sa continui.

Am primit cinci martisoare de la baietii din clasa, unele aruncate pe banca in scarba.De parca ar fi vreo obligatie! Ar trebui sa vina din inima.