Dadaism

Aseara nu aveam ce face si am incercat si eu "reteta" dadaismului.E simplu: am decupat un articol mic dintr-un ziar si am amestecat cuvintele.Ce a iesit, vedeti mai jos:o anti-poezie (sa nu intelegeti gresit, nu sunt anti-poezie!!!).

Femeile romante trecute cantec
Barbatii cochete fumul noapte
Galanti vremurile acestor parfumul
Acum este acorduri in de si
Vals dansau din de fiecare
Discoteci bucate seri aduceau
Veselie inlocuit cu aproape
Gustoase in si.

Portret de familie

E doar un copil care fuge in disperare dupa mama lui, in noapte.Lumea se transforma intr-un labirint; nu mai exista copaci sau poteci: doar scarile infinite care duc spre ultimul etaj.Si alearga, alearga, iar inima ii salta mai sa-i sparga pieptul.O lacrima se iveste in coltul ochilor si ganduri negre, infioratoare, ii inunda mintea.Speranta incepe sa-si piarda culoarea.Imagini greu de imaginat ii apar in fata ochilor, imagini egale cu moartea.Gandul la o posibila pierdere a mamei il urmareste si nu ii da pace.Scarile nu se mai termina.Se aude o voce taioasa, ca o ultima suflare:"Mami...!".Si nimic mai mult.Disperarea pluteste in aer si sentimentul de sufocare, dorinta de a fugi de lume.Dar a ajuns.A ajuns copilul pana la mama lui si si-a dat seama ca totul a fost doar un vis.Nimeni nu a mai pomenit nimic despre asta, despre gandurile blestemate care ii treceau prin fata ochilor.Oare visase sau totul s-a petrecut doar in imaginatia lui? Adultii il considera doar un copil, care uita unele momente de pe o zi pe alta.Lucrurile au revenit la normal, insa o pata gri umbreste portretul familiei.Nu mai e urma de zambet.Si ii e dor de vremurile de altadata, in care putea fugi prin lumea larga doar inchizand un ochi; si cand bunicul ii pupa fruntea, plin de mandrie.Nu intelege cum s-a putut intampla asa ceva, atat de brusc si mai devreme decat trebuia.Nu intelege moartea si ce e dincolo de ea si ii e frica.E teama aceea de a-si pierde parintii si de a ramane singur pe lume.Ii e dor si nu va uita, niciodata.Va trai mereu in trecut.
A doua zi, lucrurile i se arata exact cum au fost si realizeaza ca nu a fost un vis si ca acolo, ceva lipseste.Portretul familiei e patat cu arome de mucegai, iar praful incepe sa il acopere, incet-incet.

Prietenii, dar nu orice fel de prietenii

Am ajuns la concluzia ca e bine sa cunosti oameni si prin intermediul Internetului, iar cei care sunt cu adevarat interesati, pot da dovada de sinceritate si pot deveni niste prieteni interesanti, zic eu.Ai incercat vreodata sa tii legatura cu cineva din alt oras sau, poate, alta tara?Poate ca nu.Nici eu nu am facut acest lucru pana la un moment dat, cand m-am inscris pe un forum al unei trupe preferate si am inceput sa vorbesc cu o fata din Bucuresti, cu patru ani mai mare decat mine si care a fost tare draguta.Vorbeam in special despre prietenii.Amandoua eram dezamagite de amicii nostri, care, se dovedeau a fii de neincredere.M-a sunat pana si de ziua mea.Eram fericita si surprinsa, totodata, ca am gasit un prieten cu care se poate vorbi, cu ajutorul Internetului.
La inceput vorbeam aproape zilnic si ne sunam din cand in cand.Ea e la facultate acum.De cateva luni am inceput sa nu mai vorbim atat de des.Eu am mai sunat-o cateodata, dar ea, fiindca a trecut intr-o alta etapa a vietii, probabil ca are alte preocupari fata de mine.Nu sunt dezamagita.Chiar deloc! Eu nu o s-o uit, ci, dimpotriva, o sa o sun de fiecare data cand e ziua ei (si e foarte aproape).
Asadar, mi-a facut placere sa cunosc oameni noi si prin alte moduri, nu doar face to face.Cred ca un alt mod ar fi prin scrisori.Desi nu se mai practica in zilele noastre, ar fi ceva mai altfel, mai interesant.

Ieri, azi, maine

Stateam si ma gandeam cum zboara timpul si cum ziua de azi devine mereu ziua de ieri; cum cuvintele spuse acum un minut sfarsesc prin a face parte din trecut, sunt uitate in scurt timp.Ma gandeam apoi la copiii din ziua de azi, cum devin, in timp, adultii de maine si au, la randul lor, copii.Se intampla un lucru ciudat, iar prezentul e doar clipa asta, ce se pierde extrem de repede.
Viitorul sta sub semnul necunoscutului, iar trecutul sub cel al misterului.
Ieri am fost un copil inocent, azi sunt o adolescenta cu capul pe umeri, maine...nu stiu ce voi fi!Vom vedea.

Totul e sa crezi in semne

Credeam ca lucrurile nu au o logica si ca, la un moment dat, firul se rupe.Nu e chiar asa si sunt de parere ca unele lucruri care se intampla nu trebuie privite la modul cel mai realist.
Am avut parte de diverse intamplari, destul de ciudate, care credeam ca niciodata nu se vor petrece.Cand ma gandeam ca totul e sfarsit, aparea acea luminita de la capatul tunelului.Am invatat din lucruri marunte ca trebuie sa ai o speranta, cat de mica si pe care nu trebuie sa o pierzi niciodata.Eu, in momentul in care am pierdut-o, mi s-a intamplat acea dorinta ascunsa, care fierbea in mine de atata timp.Totul e atat de neclar uneori, iar lucrurile se intampla pe dos decat ti-ai inchipuit.
Azi mi s-a intamplat un lucru extraordinar si de acum incolo o sa repet mereu, cu zambetul pe buze: totul e permis, atunci cand ai un vis.

Un el si o ea (sau povestea nimanui)

Hai sa mai fumam si-o ultima tigara, ca ne vedem abia la primavara.Nu vrei sa stai pe curcubeu cu mine si crezi ca daca pleci iti e mai bine.Adica, va sa zica, unde pleci? Dupa melci? Mie nu-mi plac melcii ca au cochilie si cand ma aplec, vad doar o palarie.Ma pipai pe cap si ii vin de hac.Nu-ti fie rusine, stai pe iarba langa mine.Ti-am pregatit un mic dejun sa iti ajunga pana de Craciun.
M-am aplecat sa iau un ou fiert din cos, dar am pus mana pe un mos.Eu cred ca era un spiridus si ca m-a fermecat uite acus!Avea o barba mare, ca-n poveste; a spus ca are pentru mine o proasta veste.L-am aruncat (sau poate doar am vrut), ca de aratator s-a cam tinut.Nu a vrut nicicum sa plece si i-am spus ca numar pan' la zece.Degeaba.A vrut desaga.
Am ramas fara mancare, icre, peste, niste sare..dar vai! Ce mai alai de stropi se-ndreapta catre doi ochi.A-nceput sa ploua la noi, sus si am dat comanda:toate panzele sus! O picatura mi-a cazut pe nas; m-am speriat (credeam ca e un contrabas).Ploaia asta mi-a stins tigara si din greseala, mi-a furat-o cioara.Ce intalnire reusita, alaturi de o fata ragusita! Numai hapciu, cohac-cohac, ea crede ca sunt chiar posac?

De ce mai citim literatura?

Mie imi plac bibliotecile si rafturile pline de carti, dar nu vechi si prafuite!Imi plac acele carti care au o culoare vie, vesela si o imagine sugestiva pe coperta.Titlurile, de asemenea, sunt foarte importante, desi nu poti spune daca o carte e buna, luandu-te numai dupa titlu.Asa cum nu poti spune ca un om e cumsecade(de exemplu), dupa infatisare.Aparentele inseala.
Am descoperit aceasta pasiune pentru carti de aproape un an, cand, plimbandu-ma intamplator prin biblioteca scolii, am simtit ceva ce nu mai simtisem pana in acel moment:liniste sufleteasca i-as putea spune; sau poate o transpunere intr-o alta lume, o lume a necunoscutului, a irealului.
Vreau sa ma pierd printre cuvinte, printre randuri, printre pagini;vreau sa-mi afund nasul in carti si sa citesc, sa citesc, sa citesc...vreau sa ma joc cu imaginatia mea.
Mirosul de carte noua ma indeamna, de asemenea, la citit.
Dar, oare, de ce mai citim literatura?Asta e o intrebare la care pot raspunde doar cei pe care ii preocupa asa ceva.Cu toate astea, intrebarea nu e "De ce citim literatura?", ci "De ce mai citim literatura?"Nu pot raspunde la aceasta intrebare decat asa:eu mai citesc inca literatura pentru ca imi place, pentru ca simt nevoia de ceva nou, pentru ca ma atrage si nu cred ca m-as opri vreodata din citit.

La treaba cu noi!

Dupa o bine meritata vacanta de Craciun, in care ne-am deschis apetitul, ne-am rasfatat cu prajituri si cozonac, ne-am incalzit cu vin fiert si am mancat sarmalute, iata ca a venit timpul sa trecem din nou la treaba.Trebuie sa recunoastem ca vacanta a fost cam scurta si ca o saptamana in plus ar fi fost bine primita.Stiti cum se spune:ce-i frumos tine putin.Cu toate astea, ultimele clipe ale anului 2009 au fost magice, pline de suspans si voie buna.S-ar fi parut ca anul precedent nu mai voia sa ne paraseasca, insa, intr-un final, glasurile vesele ale oamenilor au strigat:trei, doi, unu, zero..La multi ani!Artificiile au inundat cerul, lumea s-a imbratisat bucuroasa, iar sampania a curs din plin.De maine, gata cu toate astea!Ne raman numai amintirile, iar noi trebuie sa ne dezmortim dupa atata distractie si mancare si sa o luam usor de la inceput.De maine revenim la zilele obisnuite si plictisitoare de scoala, la zilele agitate si pline de stres.Gata cu lenevitul si cu statul comod pe canapea, in fata televizorului.Azi e ultima zi in care ne mai putem incarca bateriile pentru o saptamana plina, asa ca nu-mi ramane decat sa va urez succes pe plan profesional!