Mi-am tinut promisiunea sa nu mai vreau sa fac parte dintr-un intreg, dar nu m-am putut abtine de la jumatati de masura.Ah, cat de dulci erau clipele in care visam la ei - caci au fost mai multi, in timp - stiind prea bine ca nu-i voi avea, ca nu-i voi vrea.
Am iubit tot timpul ce mi-a cazut cu tronc, iar cel mai adesea baietii cu ochi caprui.Cu fiecare jumatate de iubire, eram convinsa ca el era baiatul perfect - simplu, glumet, cu bun simt si cu fiecare jumatate de ochi, lucrurile mi se afisau complet intoarse pe dos.Imi luam bagajul si plecam mai departe, in cautarea iubirii.Ciudat este faptul ca nu o gaseam in toiul cautarii, ci abia atunci cand faceam un popas, cand aveam ragazul necesar sa-mi trag sufletul, dupa atatea alergari desarte.
De data asta am incetat sa mai alerg si m-a gasit singura, fara vreun ajutor.
Bun venit, iubire, in casa calduroasa si primitoare a inimii mele!Te avertizez ca, de data asta, nu-mi vei mai scapa, caci tocmai am inghitit cheita de argint de la poarta inimii mele.
Se afișează postările cu eticheta Pulbere de stele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pulbere de stele. Afișați toate postările
vineri, 9 aprilie 2010
joi, 8 aprilie 2010
Intrebari de pomina
Inca sunt confuza si habar n-am cu ce sa incep.O sumedenie de ganduri se pornesc, in mintea mea necoapta, precum o avalansa amenintatoare, ganduri ce ma apasa zi de zi, seara de seara...
Sa vorbesc despre dragoste?Poate ca ar fi prea mult pentru cineva care nu a simtit cel mai inalt si mai adanc simtamant impartasit, decat o data in viata - data care i-a pricinuit atata durere, incat nu si-a mai dorit nicio iubire.
Eram la o varsta mult prea frageda cand el si-a facut aparitia pe scena inimii mele - atat de greu de urcat - si a preluat rolul principal.Era prima oara cand simteam ca prin toata fiinta mea, prin toate venele mele, nu curge sange, ci elixir al iubirii.Ajunsesem sa cred ca el e printul din poveste, care a venit sa ma salveze; ajunsesem sa-i spun ca nu mai vazusem un baiat atat de dragut ca el si ma miram cum de iubirea imi dadea atata indrazneala...Dar nu toate povestile se bucura de un final fericit...
Intr-adevar, inca mai visez la ochii aceia caprui, ai caror sclipire faceau sa salte inima in mine si la zambetul misterios, care mi-a pricinuit atatea tristeti.Intamplarea face ca, acei doi copii care s-au iubit, candva, sa mearga, aproape unul de celalalt, pe poteca sinuoasa a vietii.
Si atunci ma intreb : "Oare el, cand ma priveste in ochi, isi mai aminteste ca noi, acum mult timp...? Daca m-a iubit cu adevarat, nu se poate sa fii uitat".
Sa vorbesc despre dragoste?Poate ca ar fi prea mult pentru cineva care nu a simtit cel mai inalt si mai adanc simtamant impartasit, decat o data in viata - data care i-a pricinuit atata durere, incat nu si-a mai dorit nicio iubire.
Eram la o varsta mult prea frageda cand el si-a facut aparitia pe scena inimii mele - atat de greu de urcat - si a preluat rolul principal.Era prima oara cand simteam ca prin toata fiinta mea, prin toate venele mele, nu curge sange, ci elixir al iubirii.Ajunsesem sa cred ca el e printul din poveste, care a venit sa ma salveze; ajunsesem sa-i spun ca nu mai vazusem un baiat atat de dragut ca el si ma miram cum de iubirea imi dadea atata indrazneala...Dar nu toate povestile se bucura de un final fericit...
Intr-adevar, inca mai visez la ochii aceia caprui, ai caror sclipire faceau sa salte inima in mine si la zambetul misterios, care mi-a pricinuit atatea tristeti.Intamplarea face ca, acei doi copii care s-au iubit, candva, sa mearga, aproape unul de celalalt, pe poteca sinuoasa a vietii.
Si atunci ma intreb : "Oare el, cand ma priveste in ochi, isi mai aminteste ca noi, acum mult timp...? Daca m-a iubit cu adevarat, nu se poate sa fii uitat".
marți, 15 decembrie 2009
Povesti
*Pentru ca tot se apropie Craciunul, m-am gandit ca aceste povesti ne vor ajuta sa fim mai buni!Lectura placuta!
Copilul binecrescut
Intr-un sat din campie, s-au intalnit la fantana trei femei.Doua dintre ele nu incetau sa-si laude baietii.Cea de-a treia insa nu spunea nimic, cu toate ca avea avea si ea un baiat.
Au luat cele trei femei cate o galeata de apa si au plecat impreuna, inapoi spre casa.Pe drum s-au intalnit cu cei trei copii, care se jucau intr-o livada.
-Ia uite-l pe al meu!a zis prima femeie.E atat de puternic!
-Dar al meu..e priceput la toate! a zis cea de-a doua femeie.
Nici de aceasta data cea de-a treia femeie nu a spus nimic.Insa copilul ei, vazandu-si mama, s-a grabit sa vina si sa-i ia el galeata.Ceilalti baieti au inceput sa rada si sa se joace in continuare. Acum se vedea adevarul.Din modestie, cea de-a treia femeie nu s-a laudat, dar in locul ei ,vorbeau acum faptele.
Nemurirea sufletului
Intr-o scoala,la ora de religie, profesorul le vorbea elevilor despre nemurirea sufletului.Vazand chipurile nedumerite ale copiilor, domnul profesor scoase un ceas mare de masa.
-Vedeti voi, copii, cum merge acest ceas?Ca si un om care traieste.Tot astfel,ceasul ticaie si rotitele sale se invart.Dupa aceea, a pus ceasul pe catedra, i-a demontat carcasa de metal si a scos mecanismul plin de rotite mici, ce continuau sa se invarta.
-Vedeti, chiar daca am scos motorasul din carcasa, el continua sa se invarta.Tot asa si sufletul, cand paraseste trupul, dupa moarte, continua sa traiasca.Sufletul este nemuritor si de aceea trebuie sa ne ingrijim nu doar de trup, ci si de suflet.Asa cum aveti grija sa nu va murdariti hainele, tot asa trebuie sa fiti atenti ca sufletul sa nu se murdareasca de pacate.Sufletul trebuie sa fie mereu curat...caci doar asa, sufletele noastre pot iubi si pot fi iubite.
Gandul cel bun
Indreptandu-se spre casa ,un taran a gasit la marginea durmului, pe camp, un sac plin cu porumb.Uitandu-se el de jur imprejur, s-a hotarat sa-l ia acasa ,fiindca i-ar prinde tare bine si oricum nu-l vede nimeni.S-a mai uitat odata inainte , inapoi,in dreapta si in stanga si s-a aplecat sa ia sacul.Dar deoadata s-a oprit, amintindu-si ca intr-o singura directie nu s-a uitat:in sus.Privind cerul, lasa acolo sacul si zambind, isi continua linistit drumul spre casa, spunand:
-Multumesc,Doamne, ca mi-ai dat gandul cel bun.As avea nevoie de un sac cu porumb, dar mai mult am nevoie de un cuget curat si linistit.Cu siguranta ca un vecin din sat nu a putut duce prea mult de o data si se va intoarce dupa sac.Daca l-as fi luat, nu m-ar fi vazut niciun om, dar m-ar fi vazut Dumnezeu!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

