Adolescenta

Este varsta propriei tale cunoasteri, varsta in care te construiesti cu putere si cu forta.Este perioada la care ne alegem drumul, iar la capatul lui, ceea ce vom primi, vom da mai departe oamenilor.

Sa nu uitam ca liceul a insemnat primul loc in care am inceput sa gandim cu adevarat.Este locul in care am invatat ca nu trebuie sa imbrancim pe nimeni pe scara vietii, fie el aflat pe ea cu un pas inainte sau cu un pas inapoi.

Ce poate sa insemne o dupa-amiaza de adolescent?
Ceva care sa n-o faca uitata, ci de neuitat.O despartire...si o regasire mai tarziu peste ani.Un scurt ramas bun peste un anotimp care tocmai ia sfarsit...intre copertile unui catalog.Un sir de clipe prelungite, una dupa alta.Un zambet preocupat, puternic si indraznet, prevestind o alta lume, care incepe cu un ritm al ei, inconfundabil.Un timp despartit de alt timp.Un alt fel de a simti si percepe lumea.

Vine o vreme cand nu te mai intreaba nimeni daca ai talent.Toti te intreaba daca ai o opera.Si singurul raspuns care mai conteaza este opera insasi.

Veti intra in viata, care va fi pentru voi prilejul atator uimiri, bucurii, al atator descoperiri marete.Veti fi partasi la viata, la sensurile si bucuriile ei.

E drumul lung in fata, ascuns sub zari si-n vreme

Ne pare scurta calea ce-n urma am lasat

Dar mergem, mergem trainic, solemni ca in poeme,

Simtind in noi cum crestem curati, neincetat.

Aceasta-i tineretea, furtuna si senin,

Betie a visarii, sfortari de zi, lucide,

Triumf de certitudini, al indoielii chin

Miraculoasa floare cununa si-o deschide.

Pagina de jurnal

7.06.1989

Locuitorii sufletului meu

Azi vreau sa vorbesc despre ei...despre prietenii mei; sau mai bine zis despre prietenele mele dragi.

Pe Lavinia o cunosc de muuulti ani, de cand eram mici.Sincer, la inceput ma scotea din sarite prin felul ei de a fi: radea de oameni, inclusiv de mine, facea glume proaste etc.In sfarsit, nu puteam sa-i inteleg comportamentul.Imi aduc aminte ca, de multe ori, cand o vedeam pe strada, ma straduiam sa ajung mai repede unde voiam sa merg sau pur si simplu, ma prefaceam ca nu o vad.Dupa asta, am cam pierdut legatura, chit ca stateam pe aceeasi strada.
Cu timpul, am inceput sa ne "redescoperim" una pe alta si mi-am dat seama cat de mult s-a schimbat si cat de asemanatoare erau trairile noastre.Incepeam s-o plac, iar bancurile ei nu mai erau atat de proaste ca la inceput.Era chiar originala!
In momentul de fata, amandoua avem o porecla comuna: Pirushka.Sa stii, cititorule, ca am o comoara langa mine (bine, bine, chiar daca uneori are piticii ei pe creier) si ca alaturi de ea, ma simt in largul meu, ii pot povesti cele mai adanci ganduri pe care le am.Multumesc!

Alexandra - o fata energica, plina de viata, ambitioasa si foarte vorbareata, dar care se aseamana cu mine in multe privinte.Va vine sa credeti ca ea e fata aceea plangacioasa din clasa a doua? (caci de atunci ne cunoastem).Mie, sincer, nu-mi vine sa cred.S-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului, dar doar de cativa ani mi-am dat seama cat tin la ea.
Ma sprijina, ma ajuta si imi sare in aparare.Oare e de ajuns?
Initial, nu am gasit nimic special la ea, dar, in clasa a saptea sau a opta, m-a cucerit cu talentul ei de actrita, modul in care ii face pe oameni sa rada.Am descoperit asta in timp ce il imita pe Dan Diaconescu.S-a strecurat incet in inima mea...si acolo va ramane mereu.

Andreea imi e verisoara.Recunosc, ne-am certat in nenumarate randuri, dar, dupa cum spune si ea, ne-am certat frumos, nu ca toata lumea.Alaturi de ea am o gramada de amintiri.As fi putut avea mai multe, dar ne desparte un drum luuung.Ea sta in Bucuresti.Oricum, ne vedem aproape in fiecare vara si va poate spune chiar si ea cate nebunii facem impreuna.Zi Andreea, am dreptate?:)
Imi place de ea pentru ca e foarte diferita fata de mine.Adica: e tupeista, n-are nicio treaba, spune lucrurilor pe nume, ma ingrijeste cand nu ma simt prea bine (mersi, mersi) si e de gasca.
Nu m-am obisnuit prea repede cu felul ei de a fi, dar acum stiu ca nu pot schimba un om.Si am mai descoperit ceva: daca doi oameni se cearta, asta nu inseamna ca nu se iubesc.

Acestia sunt locuitorii sufletului meu.Va iubesc, pe toate!

Martie

Sarbatoarea Martisorului nu se sarbatoreste in toate colturile lumii, iar noi suntem unii din norocosii care au parte de ea, dar nu stim sa o pretuim.

Pe tarabele comerciantilor stau intinse la soare o gramada de martisoare, care mai de care mai de prost gust.Spun asta pentru ca putine sunt cele care mai amintesc cu adevarat de primavara: inimioare, stelute si alte forme inedite, care, le fac cu ochiul oamenilor naivi.Sa citez o vanzatoare de martisoare: "Hai la fata care vinde cu galeata!" sau "Hai, domnita, alege-ti tu pe care-l vrei!".

Sunt dezamagita de felul in care romanii se comporta in fata unei astfel de sarbatori, care, dupa mine, e una importanta, caci simbolizeaza intoarcerea primaverii.Oamenii sunt tot mai nepasatori, tot mai insensibili, tot mai - ma rog.Nu vreau sa continui.

Am primit cinci martisoare de la baietii din clasa, unele aruncate pe banca in scarba.De parca ar fi vreo obligatie! Ar trebui sa vina din inima.

Cu gandul spre noi orizonturi

La vara s-ar putea sa plec in Anglia.Am spus s-ar putea, caci asa am zis si data trecuta si nu s-a intamplat.
De fiecare data cand imi propun sa merg intr-un loc inedit, ma gandesc cu mult timp inainte cum va fi, iar acum imaginatia imi joaca veste:ma vad deja urcata la bordul unui avion, cu o valiza mare dupa mine.Dar dintr-o data gandul se spulbera, caci imi amintesc ca fix in acea perioada, adica la vara in luna iulie, rudele mele din Canada vin in tara.Nu as vrea sa pierd ocazia de a-i vedea, caci si asa ne intalnim foarte rar (o data la un an).Dar totusi, stau si ma gandesc, e posibil ca eu sa merg in Anglia? Adica nu stiu, in primul rand, mi se pare destul de scump: peste 1000 de euro si in al doilea rand e frica aia de necunoscut.
Vom vedea.Nu e bine sa ne facem planuri dinainte.Se spune ca o petrecere iese mult mai bine atunci cand e gandita pe loc.Am citit asta in schita lui Caragiale - "Repausul Dominical".Va sfatuiesc sa o cititi daca nu ati facut-o inca, caci sigur va veti amuza!

Furtuna din inima mea

Si mi-am zis ca niciodata sa nu folosesc expresia "copiii din ziua de azi", dar iata ca sunt nevoita sa o fac.Nu mai e pic de bun simt, mai fratele meu!Locul meu nu e aici, acum.Nu imi gasesc locul, nu-mi place sa fiu ca ei si oricat as incerca, nu pot.Uneori mi se pare ca sunt prea serioasa pentru varsta mea, dar majoritatea invinge intotdeauna, nu?Asta inseamna ca eu sunt cea diferita, eu sunt altfel decat ei.
Stau uneori si ii privesc si vazandu-i, imi dau seama ca au pitici pe creier.Multi pitici...
Mie nu-mi place sa ranesc oameni cu cuvinte aruncate la intamplare; nu-mi place sa vorbesc aceleasi lucruri banale; nu-mi place sa rad de altii din cauza defectelor lor, cu toate ca o fac uneori, dar apoi imi pare rau.Am impresia ca lumea ma vorbeste de rau, mereu si mereu.Simt ca ceva ma strange si nu pot ridica un deget pentru a ma apara.Mi-e teama de ce vor spune.Mi-e teama sa nu-si piarda increderea in mine si sa raman fara ei.Caci oricum ar fi, ei sunt prietenii mei, iar viata mea depinde de ei.Chiar daca ma ranesc uneori, fara ei in inima mea ar fi pustiu.

Pentru ca ei imi umplu viata cu nimicuri zilnice.

Totul e sa crezi in semne

Credeam ca lucrurile nu au o logica si ca, la un moment dat, firul se rupe.Nu e chiar asa si sunt de parere ca unele lucruri care se intampla nu trebuie privite la modul cel mai realist.
Am avut parte de diverse intamplari, destul de ciudate, care credeam ca niciodata nu se vor petrece.Cand ma gandeam ca totul e sfarsit, aparea acea luminita de la capatul tunelului.Am invatat din lucruri marunte ca trebuie sa ai o speranta, cat de mica si pe care nu trebuie sa o pierzi niciodata.Eu, in momentul in care am pierdut-o, mi s-a intamplat acea dorinta ascunsa, care fierbea in mine de atata timp.Totul e atat de neclar uneori, iar lucrurile se intampla pe dos decat ti-ai inchipuit.
Azi mi s-a intamplat un lucru extraordinar si de acum incolo o sa repet mereu, cu zambetul pe buze: totul e permis, atunci cand ai un vis.

La treaba cu noi!

Dupa o bine meritata vacanta de Craciun, in care ne-am deschis apetitul, ne-am rasfatat cu prajituri si cozonac, ne-am incalzit cu vin fiert si am mancat sarmalute, iata ca a venit timpul sa trecem din nou la treaba.Trebuie sa recunoastem ca vacanta a fost cam scurta si ca o saptamana in plus ar fi fost bine primita.Stiti cum se spune:ce-i frumos tine putin.Cu toate astea, ultimele clipe ale anului 2009 au fost magice, pline de suspans si voie buna.S-ar fi parut ca anul precedent nu mai voia sa ne paraseasca, insa, intr-un final, glasurile vesele ale oamenilor au strigat:trei, doi, unu, zero..La multi ani!Artificiile au inundat cerul, lumea s-a imbratisat bucuroasa, iar sampania a curs din plin.De maine, gata cu toate astea!Ne raman numai amintirile, iar noi trebuie sa ne dezmortim dupa atata distractie si mancare si sa o luam usor de la inceput.De maine revenim la zilele obisnuite si plictisitoare de scoala, la zilele agitate si pline de stres.Gata cu lenevitul si cu statul comod pe canapea, in fata televizorului.Azi e ultima zi in care ne mai putem incarca bateriile pentru o saptamana plina, asa ca nu-mi ramane decat sa va urez succes pe plan profesional!