Povesti

*Pentru ca tot se apropie Craciunul, m-am gandit ca aceste povesti ne vor ajuta sa fim mai buni!Lectura placuta!

Copilul binecrescut

Intr-un sat din campie, s-au intalnit la fantana trei femei.Doua dintre ele nu incetau sa-si laude baietii.Cea de-a treia insa nu spunea nimic, cu toate ca avea avea si ea un baiat.

Au luat cele trei femei cate o galeata de apa si au plecat impreuna, inapoi spre casa.Pe drum s-au intalnit cu cei trei copii, care se jucau intr-o livada.

-Ia uite-l pe al meu!a zis prima femeie.E atat de puternic!

-Dar al meu..e priceput la toate! a zis cea de-a doua femeie.

Nici de aceasta data cea de-a treia femeie nu a spus nimic.Insa copilul ei, vazandu-si mama, s-a grabit sa vina si sa-i ia el galeata.Ceilalti baieti au inceput sa rada si sa se joace in continuare. Acum se vedea adevarul.Din modestie, cea de-a treia femeie nu s-a laudat, dar in locul ei ,vorbeau acum faptele.

Nemurirea sufletului

Intr-o scoala,la ora de religie, profesorul le vorbea elevilor despre nemurirea sufletului.Vazand chipurile nedumerite ale copiilor, domnul profesor scoase un ceas mare de masa.

-Vedeti voi, copii, cum merge acest ceas?Ca si un om care traieste.Tot astfel,ceasul ticaie si rotitele sale se invart.Dupa aceea, a pus ceasul pe catedra, i-a demontat carcasa de metal si a scos mecanismul plin de rotite mici, ce continuau sa se invarta.

-Vedeti, chiar daca am scos motorasul din carcasa, el continua sa se invarta.Tot asa si sufletul, cand paraseste trupul, dupa moarte, continua sa traiasca.Sufletul este nemuritor si de aceea trebuie sa ne ingrijim nu doar de trup, ci si de suflet.Asa cum aveti grija sa nu va murdariti hainele, tot asa trebuie sa fiti atenti ca sufletul sa nu se murdareasca de pacate.Sufletul trebuie sa fie mereu curat...caci doar asa, sufletele noastre pot iubi si pot fi iubite.

Gandul cel bun

Indreptandu-se spre casa ,un taran a gasit la marginea durmului, pe camp, un sac plin cu porumb.Uitandu-se el de jur imprejur, s-a hotarat sa-l ia acasa ,fiindca i-ar prinde tare bine si oricum nu-l vede nimeni.S-a mai uitat odata inainte , inapoi,in dreapta si in stanga si s-a aplecat sa ia sacul.Dar deoadata s-a oprit, amintindu-si ca intr-o singura directie nu s-a uitat:in sus.Privind cerul, lasa acolo sacul si zambind, isi continua linistit drumul spre casa, spunand:

-Multumesc,Doamne, ca mi-ai dat gandul cel bun.As avea nevoie de un sac cu porumb, dar mai mult am nevoie de un cuget curat si linistit.Cu siguranta ca un vecin din sat nu a putut duce prea mult de o data si se va intoarce dupa sac.Daca l-as fi luat, nu m-ar fi vazut niciun om, dar m-ar fi vazut Dumnezeu!