Cu cativa ani in urma, am vorbit cu o femeie ce se apropia de treizeci de ani, zic eu.Tipa era plecata din tara de ceva vreme, mai precis in Italia, si venise sa-si viziteze rudele.
Am inceput sa vorbim despre strainatate.
I-am spus ca numai in situatii extreme mi-as parasi orasul sau tara, ca am unele amintiri care ma leaga de locurile natale si nu as suporta sa traiesc in alte locuri.In timp ce vorbeam, eram mandra de mine, stiam ca nimeni si nimic nu va putea sa ma intoarca din drum.Raspunsul a venit ca un fulger: "Asa gandesti acum.O sa vezi tu ca, dupa ce termini facultatea, nu o sa-ti mai doresti sa locuiesti aici, o sa vrei ceva mai bun pentru tine si o sa pleci - nu se stie unde...poate in alte tari."
Cu toate ca am contrazis-o, ceea ce mi-a spus mi-a dat de gandit, si iata, nici dupa atatia ani, nu am putut sa-mi scot din minte cuvintele ei - acele cuvinte care m-au inspaimantat, intr-un fel.Viitorul, un cuvant atat de nesigur, la care ma gandesc in fiecare zi.Oare ce imi va aduce viitorul? Oare cuvintele acelei femei se vor adeveri?Voi fi eu in stare sa-mi parasesc orasul, daramite tara?
De aici, o adevarata furtuna se dezlantuie in sufletul meu.Constiinta imi spune sa nu fac una ca asta, dar cuvintele acelea...
N-as putea trai altundeva, simt ca sunt facuta pentru o viata linistita, intr-un oras mic.
Cum sa las muntii, pe care ii privesc in fiecare dimineata pe geamul de la bucatarie?
Cum sa las in urma locurile pe unde am umblat de atatea ori?
Prietenii, familia, cerul asta albastru, toate amintirile copilariei si adolescentei?
Nu, pentru nimic in lume!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
So, imi permit sa te contrazic: din faga la facultate vei plek cu siguranta din tara depinde de tine..
orikum, in ce conditii traim noi in romania, ar fi buna si o schimbare..
:P
Trimiteți un comentariu