In afara faptului ca e duminica, ploua in continuu si sunt plictisita, azi e una din zilele alea cand imi dau seama ca si prietenii mei cei mai buni ma dezamagesc; ca promit multe si nu se tin de cuvant si demonstreaza ca le e greu sa dea chiar si un telefon.
Cateodata ma intreb daca exista prieteni adevarati, caci, la un moment dat, toti te dezamagesc.Ma gandesc ca, poate, in celalalt capat al lumii, un alt copil tanjeste dupa prietenia adevarata.De ce oamenii sunt atat de insensibili de la o vreme si nu isi dau seama ca, prin lucruri marunte, ii pot rani pe cei din jur?
Adolescenta e o perioada extrem de ciudata pentru mine, cu diferite experiente - mai mult sau mai putin placute - si ma gandesc ca poate eu gresesc, nu cei din jur.Poate am eu o pasa proasta azi...sau poate chiar asa e?
Stiu, am oamenii mei - oameni care ma iubesc (familia), oameni care ma indragesc pentru ceea ce sunt, oameni care ma respecta si oameni care nu simt nimic fata de mine, chiar daca ne intalnim zilnic.De ce nu incercam sa spunem un "Te iubesc!" din toata inima, fara sa ne fie rusine si chiar daca o facem rar, sa o facem in momentele in care simtim asta cu adevarat, momente pline de sensibilitate?
Nu inteleg de ce raman atatea intrebari fara raspuns.Nu mai inteleg ce e cu mine.Daca as putea, as da timpul inapoi, sa mai fiu inca o data copilul acela fara griji, care alearga plin de speranta si cu bucurie in ochi...
Azi parca toate visele se spulbera si am nevoie de cineva, acolo, mereu, care sa ma asculte.Acum regret ultimii ani pentru ca nu am stiut sa pretuiesc asa cum ar fi trebuit familia (familia - ce cuvant frumos!), care e singura ce iti ofera iubirea de care ai nevoie.Nu am stiut s-o pretuiesc, pana in momentul in care am pierdut un membru important.Oare a fost nevoie de aceasta pierdere ca sa-mi pot da seama de acest lucru?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Draga mea, ji eu ma simt prost azi din cauza vremii, dar asta e..
:) Duminicile nu sunt kiar asa de frumoase pe cat par..
cat despre prieteni adevarati nush ce sa zic..
eu sunt cu tine si la bine ji la greu, uh treb doar sa-mi spui ce te framanta
;x
Uneori nu e chiar atat de usor...uneori nici cei mai buni prieteni nu te inteleg:)
Oricate palme ne-ar da viata, singurul lucru care ne ramane este speranta si...visurile. De ce sa ne decidem brusc si dureros ca nu mai vrem sa credeam in prietenie, in sinceritate, in omenie? Cum sa pasim inainte daca nu mai credem in aceste valori, care, de fapt sunt energia noastra?
Mai avem atatea de trait, de suferit, de imbratisat, de crosetat si de destramat, incat nu e loc pentru astfel de ganduri sumbre!
Intotdeauna vor fi oameni si situatii care ne vor dezamagi, dar nu inseamna ca toti sunt asa. Intotdeauna vor fi oameni care ne vor rani, dar nu inseamna ca noi nu avem niciodata nicio vina...
Pentru ca viata e ca o sita, care cerne prieteniile si iubirile. Sa asteptam sfarsitul pentru a trage concluziile :)!
no bne..kum zici uh..apropo..sunt iar la info!!faina poza de profil!
Trimiteți un comentariu