Voiam să scriu despre noi - despre noi şi restul lumii.
Eşti ca o iluzie.Apari de fiecare dată când mă aştept mai puţin.
M-am îndrăgostit? Se prea poate...
De cine? Habar n-am...Nici măcar nu te cunosc.Îţi uit chipul la câteva secunde după ce te-am văzut.Ciudat. Dar când te văd, parcă toate amintirile se adună într-una singură.Ce se întâmplă cu mine? Mi-aduc aminte de o poză cu tine, dar am şters-o, căci credeam că mai am timp să-ţi fac alta.Se pare că n-am avut.M-am urcat în tren - pentru prima oară fără să vreau să plec - şi mi-am pus căştile la urechi.Era o noapte de vară.Cu fiecare huruit al trenului, simţeam cum mă îndepărtez.Mă uitam pe geam şi am văzut picăturile de ploaie ce se scurgeau în jos..Erau lacrimile mele ascunse de privirile oamenilor din compartiment...
Urăsc depărtarea.Urăsc că a trebuit să plec atunci.Urăsc...urăsc că ai plecat şi tu, fără să spui un cuvânt măcar.
Totul era pustiu şi înnorat când am venit.Nu mai erai acolo...Unde puteam să te caut printre atâţia oameni? Nu-mi dădusei niciun indiciu, dar a trecut vara şi am început să te uit.
Crezi că povestea s-a terminat?De fapt, povestea asta o voi purta mereu cu mine.
Început de toamnă.Într-o după-amiază în care soarele îmi mângâia pleoapele, te-am văzut din nou, pe aceeaşi stradă, dar nu eram sigură că tu erai acela.Credeam că eşti doar o iluzie, dar am descoperit că trăieşti - şi că vei trăi mereu în inima mea -
sâmbătă, 20 martie 2010
miercuri, 17 martie 2010
Adolescenta
Este varsta propriei tale cunoasteri, varsta in care te construiesti cu putere si cu forta.Este perioada la care ne alegem drumul, iar la capatul lui, ceea ce vom primi, vom da mai departe oamenilor.
Sa nu uitam ca liceul a insemnat primul loc in care am inceput sa gandim cu adevarat.Este locul in care am invatat ca nu trebuie sa imbrancim pe nimeni pe scara vietii, fie el aflat pe ea cu un pas inainte sau cu un pas inapoi.
Ce poate sa insemne o dupa-amiaza de adolescent?
Ceva care sa n-o faca uitata, ci de neuitat.O despartire...si o regasire mai tarziu peste ani.Un scurt ramas bun peste un anotimp care tocmai ia sfarsit...intre copertile unui catalog.Un sir de clipe prelungite, una dupa alta.Un zambet preocupat, puternic si indraznet, prevestind o alta lume, care incepe cu un ritm al ei, inconfundabil.Un timp despartit de alt timp.Un alt fel de a simti si percepe lumea.
Ceva care sa n-o faca uitata, ci de neuitat.O despartire...si o regasire mai tarziu peste ani.Un scurt ramas bun peste un anotimp care tocmai ia sfarsit...intre copertile unui catalog.Un sir de clipe prelungite, una dupa alta.Un zambet preocupat, puternic si indraznet, prevestind o alta lume, care incepe cu un ritm al ei, inconfundabil.Un timp despartit de alt timp.Un alt fel de a simti si percepe lumea.
Vine o vreme cand nu te mai intreaba nimeni daca ai talent.Toti te intreaba daca ai o opera.Si singurul raspuns care mai conteaza este opera insasi.
Veti intra in viata, care va fi pentru voi prilejul atator uimiri, bucurii, al atator descoperiri marete.Veti fi partasi la viata, la sensurile si bucuriile ei.
E drumul lung in fata, ascuns sub zari si-n vreme
Ne pare scurta calea ce-n urma am lasat
Dar mergem, mergem trainic, solemni ca in poeme,
Simtind in noi cum crestem curati, neincetat.
Aceasta-i tineretea, furtuna si senin,
Betie a visarii, sfortari de zi, lucide,
Triumf de certitudini, al indoielii chin
Miraculoasa floare cununa si-o deschide.
Pagina de jurnal
7.06.1989
Azi ma uit la desene animate
Astazi ne-a apucat nostalgia la scoala si, impreuna cu un grup de colegi, am inceput pur si simplu sa vorbim despre desene animate si despre copilarie.
Cum sa nu zambesti cand iti aduci aminte de "Viata cu Louie" , "Tom si Jerry" , "Vaca si puiul" , "Popeye marinarul" , "Bugs Bunny", "Peter Pan" , "Ce-i cu Andy?" , "Fetitele Powerpuff" , "Spioanele" si multe altele?
In ceea ce ma priveste, imi amintesc ca, de fiecare data cand veneam de la gradinita, ma uitam atat de fericita la televizor, stiind ca imi vad eroii preferati..
Cel mai mult imi placeau "Printesa Sissi" si "Nils Holgerson".Cand incepeau melodiile de deschidere a amandurora eram in culmea fericirii, ca oricare alt copil.Ce mult a trecut de atunci.Aproape ca imi doresc sa mai traiesc acea perioada!
Din pacate, in ziua de azi, la televizor ruleaza o gramada de desene animate cu roboti, batai si impuscaturi, iar lumea se mira de ce copiii sunt asa de agresivi.
Cum sa nu zambesti cand iti aduci aminte de "Viata cu Louie" , "Tom si Jerry" , "Vaca si puiul" , "Popeye marinarul" , "Bugs Bunny", "Peter Pan" , "Ce-i cu Andy?" , "Fetitele Powerpuff" , "Spioanele" si multe altele?
In ceea ce ma priveste, imi amintesc ca, de fiecare data cand veneam de la gradinita, ma uitam atat de fericita la televizor, stiind ca imi vad eroii preferati..
Cel mai mult imi placeau "Printesa Sissi" si "Nils Holgerson".Cand incepeau melodiile de deschidere a amandurora eram in culmea fericirii, ca oricare alt copil.Ce mult a trecut de atunci.Aproape ca imi doresc sa mai traiesc acea perioada!
Din pacate, in ziua de azi, la televizor ruleaza o gramada de desene animate cu roboti, batai si impuscaturi, iar lumea se mira de ce copiii sunt asa de agresivi.
duminică, 14 martie 2010
Acasa...e iubirea!
Cu cativa ani in urma, am vorbit cu o femeie ce se apropia de treizeci de ani, zic eu.Tipa era plecata din tara de ceva vreme, mai precis in Italia, si venise sa-si viziteze rudele.
Am inceput sa vorbim despre strainatate.
I-am spus ca numai in situatii extreme mi-as parasi orasul sau tara, ca am unele amintiri care ma leaga de locurile natale si nu as suporta sa traiesc in alte locuri.In timp ce vorbeam, eram mandra de mine, stiam ca nimeni si nimic nu va putea sa ma intoarca din drum.Raspunsul a venit ca un fulger: "Asa gandesti acum.O sa vezi tu ca, dupa ce termini facultatea, nu o sa-ti mai doresti sa locuiesti aici, o sa vrei ceva mai bun pentru tine si o sa pleci - nu se stie unde...poate in alte tari."
Cu toate ca am contrazis-o, ceea ce mi-a spus mi-a dat de gandit, si iata, nici dupa atatia ani, nu am putut sa-mi scot din minte cuvintele ei - acele cuvinte care m-au inspaimantat, intr-un fel.Viitorul, un cuvant atat de nesigur, la care ma gandesc in fiecare zi.Oare ce imi va aduce viitorul? Oare cuvintele acelei femei se vor adeveri?Voi fi eu in stare sa-mi parasesc orasul, daramite tara?
De aici, o adevarata furtuna se dezlantuie in sufletul meu.Constiinta imi spune sa nu fac una ca asta, dar cuvintele acelea...
N-as putea trai altundeva, simt ca sunt facuta pentru o viata linistita, intr-un oras mic.
Cum sa las muntii, pe care ii privesc in fiecare dimineata pe geamul de la bucatarie?
Cum sa las in urma locurile pe unde am umblat de atatea ori?
Prietenii, familia, cerul asta albastru, toate amintirile copilariei si adolescentei?
Nu, pentru nimic in lume!
Am inceput sa vorbim despre strainatate.
I-am spus ca numai in situatii extreme mi-as parasi orasul sau tara, ca am unele amintiri care ma leaga de locurile natale si nu as suporta sa traiesc in alte locuri.In timp ce vorbeam, eram mandra de mine, stiam ca nimeni si nimic nu va putea sa ma intoarca din drum.Raspunsul a venit ca un fulger: "Asa gandesti acum.O sa vezi tu ca, dupa ce termini facultatea, nu o sa-ti mai doresti sa locuiesti aici, o sa vrei ceva mai bun pentru tine si o sa pleci - nu se stie unde...poate in alte tari."
Cu toate ca am contrazis-o, ceea ce mi-a spus mi-a dat de gandit, si iata, nici dupa atatia ani, nu am putut sa-mi scot din minte cuvintele ei - acele cuvinte care m-au inspaimantat, intr-un fel.Viitorul, un cuvant atat de nesigur, la care ma gandesc in fiecare zi.Oare ce imi va aduce viitorul? Oare cuvintele acelei femei se vor adeveri?Voi fi eu in stare sa-mi parasesc orasul, daramite tara?
De aici, o adevarata furtuna se dezlantuie in sufletul meu.Constiinta imi spune sa nu fac una ca asta, dar cuvintele acelea...
N-as putea trai altundeva, simt ca sunt facuta pentru o viata linistita, intr-un oras mic.
Cum sa las muntii, pe care ii privesc in fiecare dimineata pe geamul de la bucatarie?
Cum sa las in urma locurile pe unde am umblat de atatea ori?
Prietenii, familia, cerul asta albastru, toate amintirile copilariei si adolescentei?
Nu, pentru nimic in lume!
sâmbătă, 13 martie 2010
Mai tii minte..
..cum e cand te desparti de cineva drag si esti constient ca n-o sa mai vezi acea persoana mult timp?
..cum iti salta inima cand auzi ca mai ai zece minute la dispozitie sa termini un lucru, oricare ar fi el?
..cum te simti cand ajungi acasa, dintr-o calatorie lunga?
..cum iti salta inima cand auzi ca mai ai zece minute la dispozitie sa termini un lucru, oricare ar fi el?
..cum te simti cand ajungi acasa, dintr-o calatorie lunga?
duminică, 7 martie 2010
Locuitorii sufletului meu
Azi vreau sa vorbesc despre ei...despre prietenii mei; sau mai bine zis despre prietenele mele dragi.
Pe Lavinia o cunosc de muuulti ani, de cand eram mici.Sincer, la inceput ma scotea din sarite prin felul ei de a fi: radea de oameni, inclusiv de mine, facea glume proaste etc.In sfarsit, nu puteam sa-i inteleg comportamentul.Imi aduc aminte ca, de multe ori, cand o vedeam pe strada, ma straduiam sa ajung mai repede unde voiam sa merg sau pur si simplu, ma prefaceam ca nu o vad.Dupa asta, am cam pierdut legatura, chit ca stateam pe aceeasi strada.
Cu timpul, am inceput sa ne "redescoperim" una pe alta si mi-am dat seama cat de mult s-a schimbat si cat de asemanatoare erau trairile noastre.Incepeam s-o plac, iar bancurile ei nu mai erau atat de proaste ca la inceput.Era chiar originala!
In momentul de fata, amandoua avem o porecla comuna: Pirushka.Sa stii, cititorule, ca am o comoara langa mine (bine, bine, chiar daca uneori are piticii ei pe creier) si ca alaturi de ea, ma simt in largul meu, ii pot povesti cele mai adanci ganduri pe care le am.Multumesc!
Alexandra - o fata energica, plina de viata, ambitioasa si foarte vorbareata, dar care se aseamana cu mine in multe privinte.Va vine sa credeti ca ea e fata aceea plangacioasa din clasa a doua? (caci de atunci ne cunoastem).Mie, sincer, nu-mi vine sa cred.S-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului, dar doar de cativa ani mi-am dat seama cat tin la ea.
Ma sprijina, ma ajuta si imi sare in aparare.Oare e de ajuns?
Initial, nu am gasit nimic special la ea, dar, in clasa a saptea sau a opta, m-a cucerit cu talentul ei de actrita, modul in care ii face pe oameni sa rada.Am descoperit asta in timp ce il imita pe Dan Diaconescu.S-a strecurat incet in inima mea...si acolo va ramane mereu.
Andreea imi e verisoara.Recunosc, ne-am certat in nenumarate randuri, dar, dupa cum spune si ea, ne-am certat frumos, nu ca toata lumea.Alaturi de ea am o gramada de amintiri.As fi putut avea mai multe, dar ne desparte un drum luuung.Ea sta in Bucuresti.Oricum, ne vedem aproape in fiecare vara si va poate spune chiar si ea cate nebunii facem impreuna.Zi Andreea, am dreptate?:)
Imi place de ea pentru ca e foarte diferita fata de mine.Adica: e tupeista, n-are nicio treaba, spune lucrurilor pe nume, ma ingrijeste cand nu ma simt prea bine (mersi, mersi) si e de gasca.
Nu m-am obisnuit prea repede cu felul ei de a fi, dar acum stiu ca nu pot schimba un om.Si am mai descoperit ceva: daca doi oameni se cearta, asta nu inseamna ca nu se iubesc.
Acestia sunt locuitorii sufletului meu.Va iubesc, pe toate!
Pe Lavinia o cunosc de muuulti ani, de cand eram mici.Sincer, la inceput ma scotea din sarite prin felul ei de a fi: radea de oameni, inclusiv de mine, facea glume proaste etc.In sfarsit, nu puteam sa-i inteleg comportamentul.Imi aduc aminte ca, de multe ori, cand o vedeam pe strada, ma straduiam sa ajung mai repede unde voiam sa merg sau pur si simplu, ma prefaceam ca nu o vad.Dupa asta, am cam pierdut legatura, chit ca stateam pe aceeasi strada.
Cu timpul, am inceput sa ne "redescoperim" una pe alta si mi-am dat seama cat de mult s-a schimbat si cat de asemanatoare erau trairile noastre.Incepeam s-o plac, iar bancurile ei nu mai erau atat de proaste ca la inceput.Era chiar originala!
In momentul de fata, amandoua avem o porecla comuna: Pirushka.Sa stii, cititorule, ca am o comoara langa mine (bine, bine, chiar daca uneori are piticii ei pe creier) si ca alaturi de ea, ma simt in largul meu, ii pot povesti cele mai adanci ganduri pe care le am.Multumesc!
Alexandra - o fata energica, plina de viata, ambitioasa si foarte vorbareata, dar care se aseamana cu mine in multe privinte.Va vine sa credeti ca ea e fata aceea plangacioasa din clasa a doua? (caci de atunci ne cunoastem).Mie, sincer, nu-mi vine sa cred.S-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului, dar doar de cativa ani mi-am dat seama cat tin la ea.
Ma sprijina, ma ajuta si imi sare in aparare.Oare e de ajuns?
Initial, nu am gasit nimic special la ea, dar, in clasa a saptea sau a opta, m-a cucerit cu talentul ei de actrita, modul in care ii face pe oameni sa rada.Am descoperit asta in timp ce il imita pe Dan Diaconescu.S-a strecurat incet in inima mea...si acolo va ramane mereu.
Andreea imi e verisoara.Recunosc, ne-am certat in nenumarate randuri, dar, dupa cum spune si ea, ne-am certat frumos, nu ca toata lumea.Alaturi de ea am o gramada de amintiri.As fi putut avea mai multe, dar ne desparte un drum luuung.Ea sta in Bucuresti.Oricum, ne vedem aproape in fiecare vara si va poate spune chiar si ea cate nebunii facem impreuna.Zi Andreea, am dreptate?:)
Imi place de ea pentru ca e foarte diferita fata de mine.Adica: e tupeista, n-are nicio treaba, spune lucrurilor pe nume, ma ingrijeste cand nu ma simt prea bine (mersi, mersi) si e de gasca.
Nu m-am obisnuit prea repede cu felul ei de a fi, dar acum stiu ca nu pot schimba un om.Si am mai descoperit ceva: daca doi oameni se cearta, asta nu inseamna ca nu se iubesc.
Acestia sunt locuitorii sufletului meu.Va iubesc, pe toate!
luni, 1 martie 2010
Martie
Sarbatoarea Martisorului nu se sarbatoreste in toate colturile lumii, iar noi suntem unii din norocosii care au parte de ea, dar nu stim sa o pretuim.
Pe tarabele comerciantilor stau intinse la soare o gramada de martisoare, care mai de care mai de prost gust.Spun asta pentru ca putine sunt cele care mai amintesc cu adevarat de primavara: inimioare, stelute si alte forme inedite, care, le fac cu ochiul oamenilor naivi.Sa citez o vanzatoare de martisoare: "Hai la fata care vinde cu galeata!" sau "Hai, domnita, alege-ti tu pe care-l vrei!".
Sunt dezamagita de felul in care romanii se comporta in fata unei astfel de sarbatori, care, dupa mine, e una importanta, caci simbolizeaza intoarcerea primaverii.Oamenii sunt tot mai nepasatori, tot mai insensibili, tot mai - ma rog.Nu vreau sa continui.
Am primit cinci martisoare de la baietii din clasa, unele aruncate pe banca in scarba.De parca ar fi vreo obligatie! Ar trebui sa vina din inima.
miercuri, 24 februarie 2010
Cadouri
Nu ma prea pricep la cadouri, mai ales atunci cand nu cunosc prea bine persoana careia trebuie sa-i iau unul.De fapt, niciodata nu mi-a placut sa ofer cadouri, asta pentru ca nu stiu eu ce-i place acelei persoane.Oricum, gestul conteaza.
In fine.Ieri ma plimbam cu o colega prin oras ca sa vedem ce sa-i cumparam dirigintei de 8 Martie.La un moment dat, am intrat intr-un magazin.Stiam ca acolo gasim obiecte de cristal si voiam sa vedem cam cat ar costa.Cand am intrat si eram pe punctul de a intreba vanzatoarea, am vazut-o acolo chiar pe diriginta.Sa vezi si sa nu crezi! Am ramas un timp tacute, dupa care ea ne-a intrebat ce facem.Noi i-am spus ca am venit sa ne uitam dupa niste cercei, dar ca nu ne prea plac si renuntam.Am iesit din magazin si am inceput sa radem.Am mers la un altul ca sa cumparam felicitari.
Nici in momentul de fata nu am hotarat ce sa-i cumparam.
In fine.Ieri ma plimbam cu o colega prin oras ca sa vedem ce sa-i cumparam dirigintei de 8 Martie.La un moment dat, am intrat intr-un magazin.Stiam ca acolo gasim obiecte de cristal si voiam sa vedem cam cat ar costa.Cand am intrat si eram pe punctul de a intreba vanzatoarea, am vazut-o acolo chiar pe diriginta.Sa vezi si sa nu crezi! Am ramas un timp tacute, dupa care ea ne-a intrebat ce facem.Noi i-am spus ca am venit sa ne uitam dupa niste cercei, dar ca nu ne prea plac si renuntam.Am iesit din magazin si am inceput sa radem.Am mers la un altul ca sa cumparam felicitari.
Nici in momentul de fata nu am hotarat ce sa-i cumparam.
duminică, 21 februarie 2010
Cu gandul spre noi orizonturi
La vara s-ar putea sa plec in Anglia.Am spus s-ar putea, caci asa am zis si data trecuta si nu s-a intamplat.
De fiecare data cand imi propun sa merg intr-un loc inedit, ma gandesc cu mult timp inainte cum va fi, iar acum imaginatia imi joaca veste:ma vad deja urcata la bordul unui avion, cu o valiza mare dupa mine.Dar dintr-o data gandul se spulbera, caci imi amintesc ca fix in acea perioada, adica la vara in luna iulie, rudele mele din Canada vin in tara.Nu as vrea sa pierd ocazia de a-i vedea, caci si asa ne intalnim foarte rar (o data la un an).Dar totusi, stau si ma gandesc, e posibil ca eu sa merg in Anglia? Adica nu stiu, in primul rand, mi se pare destul de scump: peste 1000 de euro si in al doilea rand e frica aia de necunoscut.
Vom vedea.Nu e bine sa ne facem planuri dinainte.Se spune ca o petrecere iese mult mai bine atunci cand e gandita pe loc.Am citit asta in schita lui Caragiale - "Repausul Dominical".Va sfatuiesc sa o cititi daca nu ati facut-o inca, caci sigur va veti amuza!
De fiecare data cand imi propun sa merg intr-un loc inedit, ma gandesc cu mult timp inainte cum va fi, iar acum imaginatia imi joaca veste:ma vad deja urcata la bordul unui avion, cu o valiza mare dupa mine.Dar dintr-o data gandul se spulbera, caci imi amintesc ca fix in acea perioada, adica la vara in luna iulie, rudele mele din Canada vin in tara.Nu as vrea sa pierd ocazia de a-i vedea, caci si asa ne intalnim foarte rar (o data la un an).Dar totusi, stau si ma gandesc, e posibil ca eu sa merg in Anglia? Adica nu stiu, in primul rand, mi se pare destul de scump: peste 1000 de euro si in al doilea rand e frica aia de necunoscut.
Vom vedea.Nu e bine sa ne facem planuri dinainte.Se spune ca o petrecere iese mult mai bine atunci cand e gandita pe loc.Am citit asta in schita lui Caragiale - "Repausul Dominical".Va sfatuiesc sa o cititi daca nu ati facut-o inca, caci sigur va veti amuza!
vineri, 19 februarie 2010
Spre bine!
Vineri - sfarsit de saptamana.Oboseala si-a pus amprenta de-a lungul saptamanii.
Sunt fericita, totusi, ca e soare, ca se intorc iubirile de mult uitate, care au inghetat sub patura de zapada; sunt fericita ca lumea nu mai hiberneaza si ca a inceput sa se agite pe strada; sunt fericita ca e weekend, ca pot dormi din nou pana tarziu.Si mai am inca un motiv sa fiu fericita.Ba nu, mint! Inca o mie de motive sa pot zambi.Si stii de ce?Pentru ca azi am simtit ca sunt apreciata...iar asta voiam.
Perioada asta in care primavara duce o batalie crunta cu iarna si incearca din rasputeri sa castige lupta, nu-mi prea place: pentru ca racesc si pentru ca dimineata e frig, iar dupa-masa mor de cald.Dar asta nu e un motiv ca sa nu zambesc.
Sunt fericita, totusi, ca e soare, ca se intorc iubirile de mult uitate, care au inghetat sub patura de zapada; sunt fericita ca lumea nu mai hiberneaza si ca a inceput sa se agite pe strada; sunt fericita ca e weekend, ca pot dormi din nou pana tarziu.Si mai am inca un motiv sa fiu fericita.Ba nu, mint! Inca o mie de motive sa pot zambi.Si stii de ce?Pentru ca azi am simtit ca sunt apreciata...iar asta voiam.
Perioada asta in care primavara duce o batalie crunta cu iarna si incearca din rasputeri sa castige lupta, nu-mi prea place: pentru ca racesc si pentru ca dimineata e frig, iar dupa-masa mor de cald.Dar asta nu e un motiv ca sa nu zambesc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
